„Din experiențele Sfinților”

Între iadul deznădejdii și iadul smereniei | Sub Ocrotirea Sfântul Cuvios Părintele nostru Siluan Athonitul

Așa grăiesc Sfinții Părinți, și experiența multor ani arată că osteneala e de neapărată trebuință.

Harul Sfântului Duh face încă de pe pământ pe tot omul asemenea Domnului Iisus Hristos.

Cine este în Duhul Sfânt, acela e asemenea Domnului încă de pe pământ, dar cine nu se pocăiește și nu crede, acela se aseamănă vrăjmașului.

Domnul ne-a învrednicit să fim asemenea Lui. Și știi cât de blând și de smerit este Domnul! Dacă L-ai vedea, bucuria ta ar fi atât de mare că ai vrea să-i spui: „Doamne, mă topesc de harul Tău!” Dar în acel minut nu vei putea spune nici măcar un singur cuvânt despre Dumnezeu, căci sufletul tău e schimbat de îmbelșugarea Sfântului Duh. Așa și Cuviosul Serafim din Sarov, când L-a văzut pe Domnul, n-a putut vorbi.

Domnul ne poruncește să-L iubim din toată inima și din tot sufletul, dar cum e cu putință să-L iubim pe Cel pe care nu L-am văzut niciodată și cum să învățăm această iubire? Domnul Se face cunoscut după lucrarea Lui în suflet. Când Domnul îl cercetează, sufletul știe că a fost un Oaspete drag și, când a plecat, atunci sufletul tânjește după El și îl caută cu lacrimi: „Unde ești Tu, lumina mea? Unde ești Tu, bucuria mea? Trecerea Ta a lăsat o bună-mireasmă în sufletul meu, dar Tu nu ești aici și sufletul meu tânjește după Tine, și inima

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns