„Din experiențele Sfinților”

Ultimele însemnări | De Sfântul Ioan de Kronstadt

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care veţi judeca, cu aceea veţi fi judecaţi (Mt. 7,1). Doamne, dă-ne să nu-i judecăm pe vii, şi cu atât mai puţin pe morţi. Tu, ca Făcător şi Legiuitor, eşti singurul Judecător drept al viilor şi al morţilor. Iar nouă dă-ne să ne osândim cu asprime pe noi înşine şi să cerem pentru cei adormiţi iertarea şi lăsarea păcatelor de voie şi fără voie.

Îngrozitor, neînchipuit de stricată e firea omenească cu păcatele de tot felul, despre care şi a vorbi ţi se face ruşine, şi te doare, şi te înspăimântă. Noi, preoţii, duhovnicii, ştim acest lucru mai bine decât oricine, mai ales aceia dintre noi care prin apropierea şi blândeţea lor duhovnicească şi împreună- pătimirea lor faţă de bolile duhovniceşti ale fiilor lor duhovniceşti au meritat încrederea acestora. O, ce bolnavi sunt cu păcatele aceste suflete simple, sincere de păcătoşi şi de păcătoase şi câtă nevoie au de împreună-pătimirea noastră, de sfat, de tămăduire şi de milostivirea lui Dumnezeu! Nu este necuviinţă păcătoasă şi urâciune a păcatului în care să nu cadă omul. Cutare păcătos sau cutare păcătoasă s-au împreura: cu toţi apropiaţii, cu oamenii cu care se aflau în cele mai strânse legături de rudenie, cu toate animalele de casa: cu pisici, cu câini, cu porci… Dumnezeul meu! Ce este aceasta ? Până unde a căzut omul! Şi asta fac oamenii simpli. Iar cei învăţaţi şi educaţi, bogaţi, nobili, cad şi mai rău oi toată educaţia lor, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea (Rom. 1,27). Iar unii împăraţi păgâni din vechime  erau împătimiţi de băieţeii frumoşi şi cu aceştia îşi satisfăceau pornirea trupească. Acelaşi lucru îl făceau şi unii funcţionari sus-puşi…Izbăveşte-mă de sporirea (pospeşenie) cea diavolească” (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeşte, se grăbeşte (speşit) diavolul şi neîncetat caută să-1 vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormitează, stau degeaba şi dorm în deşertăciunea lor cea lumească, în împă-timirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (teatru şi cărţi), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele. Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufletele până ce este vreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa împărăţiei. Au venit fecioarele cele nebune, zicând: Doamne, Doamne, des-chide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis: amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi (Mt. 25,11-12). Dar cum Se grăbeşte Domnul să-i mântuiască pe credincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregătiţi ! In fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şi trimite tot ajutorul. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său (Ps. 22,1-3).

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns