Spiritual life

Despre aducerea aminte de Dumnezeu | Sbornicul

Sbornicul – Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…

Despre aducerea aminte de Dumnezeu

Eu ţi-am pomenit adesea, buna mea soră, despre aducerea aminte de Dumnezeu, şi acum din nou îţi spun, că dacă nu te vei osteni şi nu vei asuda ca să se întipărească în inimă şi în mintea ta acest nume de înfricoşare, în deşert te dai liniştei, în deşert mai cauţi, în deşert te dai postului, în deşert priveghezi. Într-un cuvânt, toată osteneala nu va avea nici un preţ fără o asemenea lucrare, fără aducerea aminte de Dumnezeu. Aceasta este începutul isihiei, al liniştei pentru Dumnezeu, aceasta este şi sfârşitul ei. Numele acesta mult dorit este sufletul liniştei şi tăcerii. În pomenirea lui se cuprinde şi bucuria şi veselia, lepădarea păcatelor şi bogăţia faptelor bune. Acest nume preaslăvit l-au câştigat doar puţini, dar numai prin linişte şi prin tăcere. Dealtminteri, omul nici nu-l poate afla, chiar dacă se va forţa mult pe sine însuşi. De aceea, cunoscând puterea acestui cuvânt, eu întotdeauna îndemn dragostea ta întru Hristos ca să te dai liniştei şi să faci, fiindcă prin mijlocirea acestor virtuţi se îmbogăţeşte aducerea aminte de Dumnezeu.

Dumnezeu este pretutindenea şi se află pururea cu noi, îl avem în noi şi întru noi. Dar noi nu suntem întotdeauna cu El, pentru că nu ne aducem aminte de El şi, pentru că nu ne aducem aminte, ne îngăduim multe lucruri pe care altminterea nu ni le-am îngădui, dacă ne-am aminti de El. Ia-ţi asupra ta osteneala să te deprinzi cu această aducere aminte!

Pune-ţi drept lege: să-ţi fie mintea şi inima întotdeauna cu Domnul şi să nu îngădui gândurilor să rătăcească, ci îndată ce vor să fugă, să le întorci, iar înapoi şi să le sileşti să şadă acasă, în cămara inimii tale, ca să stea de vorbă cu preadulcele Iisus.

Îţi trimit în legătură cu acest cuvânt o carte, mică: „Scrisori despre viaţa duhovnicească” care în întregime năzuieşte să ajute întărirea minţii în inimă prin luarea aminte către Domnul şi cu stare de rugăciune.

Cu cât te vei întări mai mult în pomenirea lui Dumnezeu, sau în starea cea cu mintea înaintea lui Dumnezeu, cu atât gîndurile ele singure se vor linişti din ce în ce mai mult şi se vor rătăci mai pulin. Aşezarea înlăuntrul nostru şi izbândirea în rugăciune sunt legate laolaltă.

Aminteşte-ţi că, chiar de la început, „Scrisorile” vorbesc despre duhul nostru. Restatornicia duhului în (dreptul) drepturile sale nu este decât aceasta. Când se va face această restatornicie, atunci va începe şi prefacerea cea lucrătoare, schimbarea la faţă a întregii vieţi a sufletului şi a trupului nostru, precum şi a lucrurilor din afară, care vor trece prin neprihănire şi atunci tu vei ajunge omul cel adevărat.

Lasă un răspuns