Prin informație spre viață; prin informații spre moarte

Ceea ce numim mântuire, cu toate că sensul acestui cuvânt nu este așa de limpede înțeles de multi, ține de informație. Iar informația ține de surse. Din păcate, cu toate că Dumnezeu a predat informațiile necesare, dacă putem să le numim așa, informații, cea mai mare problemă a omenirii, astăzi, poate mai mult ca niciodată, este identificarea surselor autentice de informare. Oh, cât discernământ se cere, câtă înțelepciune în alegerea lor, ce pază, ce lucrare a raționalității! Dar lumea se hrănește din surse care nu au puterea să renască ființa umană, nu aduc viață, nu înalță spiritul și nu curăță sufletul.

Ce trist este că unele neamuri au desconsiderat informația-veste despre istoria Învierii Unuia Ales pentru această misiune, iar alte neamuri cu toate că au cunoștință despre această întâmplare, ea rămâne nelucrătoare, nu se produce învierea lor. De ce? Nu de alta, ci pentru că sursele de informare au lipsit, ziarele au luat locul literaturii patristice. Dar ziarele în realitate, cu toate că scriu „la zi”, de exemplu că: unii vulcani au erupt pe undeva; în realitate pentru Viața adevărată aceste informații nu ajută la nimic. Dar ceea ce au scris oamenii îndumnezeiți și au lăsat spre citire omenirii este foarte actual și învață zi de zi cum se petrece mântuirea și ce implicații are Învierea istorică a lui Hristos în viața popoarelor și a fiecăruia, individual.

Sursele, izvoarele autentice au fost confundate, și au venit peste lume, chair și peste cea creștin-ortodoxă, valurile în care acum se petrece înecarea… Aceste informații sunt mai mult aducătoare de moarte și nu de viață.

Tot efortul omului contemporan se arată în identificarea și stabilirea resurselor – surselor și izvoarelor de informație din care se trăiește, din care se moare…

Lasă un răspuns