Pomenirea Sfântului Iona, mitropolitul Moscovei

Sfântul Iona s-a născut în provincia Kostroma. La vârsta de doisprezece ani el a fost tuns monah și a viețuit multă vreme ca monah în Mânăstirea Simonov de lângă Moscova.
În timpul Mitropolitului Fotie, Iona a fost uns episcop de Riazan. După moartea mitropolitului Fotie, Sfântul Iona a fost ridicat în scaunul mitropolitan și trimis la Patriarhul Constantinopolului pentru confirmarea hirotonirii. Dar în același timp Isidor, care era de neam bulgar, reușind să ajungă el înaintea lui Iona la Constantinopole, a fost uns el Mitropolit al tuturor rușilor. Văzând acestea Sfântul Iona s-a întors liniștit la Mânăstirea lui din Riazan.
Răutatea lui Isidor însă s-a dat pe față către toți, cu prilejul Sinodului celui eretic de la Florența, din anul 1439 după Hristos. Când Isidor s-a întors, după trei ani, de la acel sinod, moscoviții și toți ortodocșii creștini l-au atacat pe Isidor ca pe un apostat de la Ortodoxie și l-au alungat din scaunul mitropolitan. Nu se cunoaște cum și-a sfârșit zilele acest Isidor.
Iona însă, sfântul și bunul păstor, a fost ridicat după dreptate în scaunul mitropolitan cel gol. El a fost un mare lucrător de minuni, un văzător cu duhul și un minunat păstor de suflete. Când agarenii au împrejmuit Moscova, Sfântul mitropolit Iona i-a alungat numai cu rugăciunea.
În anii de mai târziu el și-a dorit ca Dumnezeu să-i trimită vreo boală care prin durere să-l curățească desăvârșit, mai înainte de a părăsi această lume. După dorirea lui, Dumnezeu i-a îngăduit o rană la picior, care a fost vestită în vedenie unui anume preot pe nume Iacov.
Sfântul a murit din cauza acestor răni la picioare și s-a strămutat la locașurile cele de sus, printre cetățenii împărăției, în ziua de 31 martie a anului 1461 după Hristos.
La moaștele lui au avut loc mari și minunate minuni. Un mut pe nume Ioan a fost adus la moaștele sfântului.
El a sărutat mâna sfântului și cum a povestit însuși mutul mai târziu, acea mână l-a apucat de limbă și el a simțit o durere ascuțită. Când mâna a dat drumul limbii lui, Ioan s-a întors către cei care îl aduseseră și a început să grăiască limpede, ca și când nu ar fi fost niciodată mut.

Proloagele de la Ohrida,Sfântul Nicolae Velimirovici

L. S.
  • L. S.

Lasă un răspuns