Gânduri


Duminica. Ziua Domnului, în vechea limbă romană – latinească și românească.  Și, Hristos a Înviat, în această zi mare și sfântă, care-i poartă numele, știm aceasta, și ea rămâne precum o mireasă prea-aleasă, care nici odată nu îmbătrânește, nu se schimbă, ci rămâne veșnic tânără si frumoasă în veci. Și toate zilele sunt ale Domnului, dar Duminica este specială între ele; Dominica – dies Domini” e deosebită față de toate celelalte zile. Ea le întrece pe toate. Ea pe toate le depășește în frumusețe. Căci ea este „Dominica”! 

La slavii de nord, ruși, duminica este ziua învierii „voskresenie” iar la slavii de sud, sârbi, bulgari și macedoneni, duminica este ziua în care nu se acționează/lucrează, „nedelea”. La greci, Domnul este „Kirios”, și ea „Kiriaky”, și iarăși, în nord și’n vest, la germani și la englezi, duminica este ziua soarelui, precum și într-o altă variată a latinei, ea este și „Solis”, ce ar putea să se explice în mai multe feluri, dar noi vom aminti că pentru noi Hristos este – soarele. Prin urmare, duminica, este ziuă mare, cel puțin de 1500 – 1700 de ani, poate și mai bine. „Dominica” este ziua Domnului și este zi a învierii sale, cea mai frumoasă zi printre zilele săptămânii, mai frumoasă decât „sabbatul”, mai luminată decât „lunea”, nu este așa departe ca „marte, mercur și jupiter nici ca venus”, cu toate că soarele, după cunoștințele de azi, este mai departe decât aceste zile și planete, totuși prin razele sale este aproape tuturor, pe toți îi încălzește, pe toți în îmbrățișează. Tot așa și acea zi, care cândva a urmat vechiul „sabbat”, a devenit prin credință tuturor aproape, și pe toți îi luminează cu razele de nădejde ale învierii, de toți fiind aproape cel puțin în fiecare duminică, în care aduce bucuria Împărăției Cerurilor, la toate popoarele înnoite prin credință.  
„Dominica”.


Hristos a Înviat!

Lasă un răspuns