Gheron Iosif Sihastru’ : „Viata mea mi-am petrecut-o in durere si suferinta”

Stimați ucenici și cititori,

Din nou o scrisoare a lui Gheron Iosif către ucenici. Cum obișnuim să citim, zilnic câte una. Scrisori care duc mintea spre lucrarea rugăciunii și întăresc intențiile spre nevoință. De data aceasta auzim despre nevoințele sale mari și prea mari. Despre boli, dureri, posturi peste măsură, din pricini numai lui și lui Dumnezeu cunoscute.
ierom. Nectarie

Scrisoarea a 49-a

Copilul meu, iti doresc sa fii bine.

Si eu numai ce m-am facut ceva mai bine. Viata mea asa a trecut, numai in durere si suferinte. Si acum, pentru voi am ajuns la moarte. Am spus : sa mor eu numai sa traiasca fiii mei duhovnicesti. Si n-am mai mancat nimic.

Am mai fost si inainte asa epuizat. Acum iarasi tin post desavarsit. Ati trimis atatea dulciuri. Nici nu m-am atins de ele. Branza nu am gustat-o. Numai buruieni fierte in apa, fara paine. Nu am putut sa o duc mult. Am cazut. O suta douazeci de injectii …

De trei ori au stat langa mine toata noaptea, crezand ca mor. I-am strigat pe toti langa mine. Le-am facut la toti urari ca pentru ultima data. Plangeau langa mine, ziua si noaptea. Pana la urma, din nou m-am intors. Mi-au trimis un medicament foarte special, care, cu voia lui Dumnezeu, mi-a adus vindecarea. Nu mai mancasem de patruzeci de zile. Dupa ce am luat medicamentul, am putut sa mananc, am dormit si m-am facut mai bine. Slava Tie, Dumnezeule! Am inceput sa ma mai misc, sa scriu. Cat voi trai, copilul meu, ma voi ruga pentru tine; pana cand imi vei scrie ca te-ai facut bine. Iar daca mor, iti vei aduce aminte ca batranelul acela s-a imbolnavit si a murit ca sa ne scape pe noi. Curaj ! Nu esti singur. Lumea este multa in jurul tau. La mine au venit multi si, cu rugaciune si cu post, s-au vindecat. Acum insa, nu ma mai aude Domnul, pentru ca sa invat si medicamentele si pe doctori. Sa devin intelegator cu ceilalti. Am citit scrisorile Sfantului Nectarie si am vazut cat era de atent cu doctorii si cu medicamentele un sfant atat de mare. Eu, sarmanul nevoitor, altceva decat pustiul nam cunoscut si voiam sa ma vindec numai cu credinta. Acum aflu si eu ca sunt necesare si medicamentele, si harul. Acum spun si eu, impreuna cu Sfantul : ai grija sa te faci bine; sa-ti vindeci nervii cum vei putea si vei afla din nou rugaciunea si linistea.

Ingrijeste-te sa te ajuti cat poti mai mult pe tine insuti. Sa mananci chiar daca nu ai pofta. Sa nu mananci ceea ce stii ca iti poate dauna sanatatii. In general, sa nu mananci mancaruri prajite, sarate, sosuri, carne de porc, carne in general, pasta de peste, sa nu bei bauturi de nici un fel. Toate acestea sa le ocolesti si iti vor fi socotite ca post in fata lui Dumnezeu.

Si sa nu intrebi in gandul tau de ce s-a intamplat una sau alta. Adanc de nepatruns sunt judecatile lui Dumnezeu. Sa fie slavit Domnul care ne iubeste pe toti. Dragostea lui in suferinte si in necazuri se cunoaste. ” Iar puterea mea, spune Apostolul, in slabiciune se desavarseste”.

Aceasta dragoste a lui Hristos m-a facut si pe mine sa sufar impreuna cu tine. Nu te teme de ispita. Este o incercare. 0 lasa Dumnezeu atat cat crede si la sfarsit bunatatea Lui va birui.

Eu acum mananc douazeci si cinci de grame de paine si putina mancare pe zi si priveghez toata noaptea. Vine satana, dar sta departe si urla, nu se mai apropie. Se duce la fratii tai si ii sperie cu fel de fel de viziuni. Sa nu se teama. Pe mine opt ani mau chinuit la inceput demonii in toate chipurile si culcat nu am dormit niciodata. In picioare sau putin asezat.

Nu te teme. Rugaciune, credinta fierbinte si lacrimi. Cand cineva cade in pacat, sa nu se teama de diavol. Atunci vrajmasul poate sa-i faca rau, deoarece ii ingaduie Domnul.

Lasă un răspuns