Cine știe, fiul meu, judecățile lui Dumnezeu

Scrisoarea a 50-a

„Și când se va termina acest exil al nostru și se vor deschide ochii cei adevărați ai sufletului, atunci Îi vom mulțumi pentru toate cu multă recunoștință.”


Continuăm seria articolelor de tip scrisori ale lui Gheron Iosif Isihastul. În această scrisoare, acesta îi scrie fiului său duhovnicesc despre judecățile, voia și puterea lui Dumnezeu, dar îi amintește și de încercările trimise de Domnul, încercări care trebuie primite cu răbdare și mulțumire spre vindecarea trupului și mântuirea sufletului. Pe lângă acestea, Gheron Iosif Isihastul îi vorbește fiului său duhovnicesc despre faptul că, toți membrii familiei sale ar trebui să se spovedească și să-și mărturisească toate păcatele, începând cu cele din copilărie, pentru curățirea sufletului și obținerea vieții veșnice. În finalul scrisorii sunt amintite cele mai importante arme împotriva ispitei diavolului: răbdarea, mulțumirea, postul și rugăciunea.


Cine știe, fiul meu, judecățile lui Dumnezeu ? Toate sunt cunoscute în fața Lui. Toate le vede și nimic nu-L poate înșela, dar voia Lui nimeni nu o cunoaște. Lucrările lui satana sunt nimic pe lângă puterea lui Dumnezeu. Când ne încearcă Domnul așa cum numai El știe, atunci să arătăm răbdare și mulțumire.

Și în cazul tău, copilul meu, dacă voia Lui dumnezeiască este aceeași cu dorința noastră, cu siguranță te vei face bine. Dar dacă El, dinainte știind ceva ceea ce noi nu știm – pentru că El, ca Dumnezeu, vede și judecă de sus – nu voiește, atunci nu te vei face bine, dar iarăși plata noastră nu se pierde; se depune în vistieria Împărăției Lui. Așadar, răbdare și luptă.

Zilele acestea, în ajun de Sfânta Ecaterina, am avut luptă mare din partea lui satana, venită de la tine. Pe față. Mi-am zis ca poate te-ai făcut bine. Era plin de mânie. Urla. Eu am stat toată noaptea și toată ziua în rugăciune pentru tine. Doar se va arăta mila lui Dumnezeu. Până la urmă a plecat. Nu a mai venit.

Scrie-mi ce faci. Te mai ispitește satana? Să ai răbdare. Să te rogi așa : ,, Eu, Doamne, vreau să mă faci bine ca să te binecuvântez, ca să Te slăvesc. Dar dacă Tu știi că altceva este spre mântuirea mea, să se facă voia Ta”.

Dumnezeu Cel Preabun, bunul meu copil, nu face nimic care să nu ne fie spre folosul sufletului. Fie că este boala, fie ispita, orice îngăduie să ni se întâmple, toate sunt spre folosul nostru. Noi însă nu știm acest lucru și adeseori cârtim, ne indignăm și facem, din această cauză, multe rele. Acela, din multa Lui iubire pentru noi, numai binele sufletului nostru vede. Deoarece El știe că aici suntem trecători și toate trec și se duc repede. Și când se va termina acest exil al nostru și se vor deschide ochii cei adevărați ai sufletului, atunci Ii vom mulțumi pentru toate cu multă recunoștință.

La peșterile de la Sfânta Ana mică – paraclisul (exterior)

Deci, bunul meu copil, toate să le faci cu răbdare. Mi s-a făcut cunoscut că pentru bunătatea ta ți-a dat Dumnezeu această încercare, și atunci când va voi o va lua de la tine.

Când i-am văzut pe părinții tăi, le-am spus să meargă la duhovnic. Să mărturisească toate cele pe care nu le-au mărturisit niciodată. Să spună totul fără niciun ocoliș. Din copilărie, orice păcat sau greșeală au făcut să-și amintească. Pentru că fără spovedanie curată și deplină nici tu nu ești ajutat, nici aceia nu merg în rai. La spovedanie tatăl tău să spună și despre jurământul pe care l-a făcut/ iar mama ta despre greutatea pe care a simțit-o în primii ani de căsătorie. Și frații tăi la fel. Toți din casă să facă spovedanie generală. Să se curățească de tot, să se ușureze, să devină fii ai vieții veșnice. Iar tu, copilul meu, scrie-mi tot ceea ce ți se întâmplă. Nu te teme de ispititor. Numai rugăciunea să o spui fără întrerupere. Aceasta, copilașul meu, este ispita-diavol, și numai rugăciunea îl arde și postul îi dă nervii peste cap, îl înnebunește.

Deci : răbdare și mulțumire; mult post și rugăciune, și Dumnezeu îl va îndepărta. Iți doresc sănătate, bucurie; ție, părinților și fraților tăi. Să se îngrijească, să se silească, să se străduiască pentru mântuirea lor.

L. S.
  • L. S.

3 Comments

  • Laura S.

    multumesc pentru articol. Vă las ceva primit de la dvs. https://youtu.be/_ZbkLBV6XLc

  • Ce pot să vă răspund, Părinte? Poate tot printr-un mulțumesc, un mulțumesc cu bucurie pentru lucrare.

  • „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Maria, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: