Fericit este cel care ziua și noaptea își aduce aminte de moarte și se pregătește să o întâlnească

Scrisoarea a 51-a

,, …cât de deșartă este lumea aceasta și cât de nestatornică ! Cum de nu rămâne viața aceasta într-o stare, ci continuu se schimbă și se transformă lucrurile ! Vai de deșertăciunea omului !”

Scrisoarea de azi, a lui Gheron Iosif Isihastul către fiul său duhovnicesc, a fost scrisă la început de an, când toată lumea obișnuiește să transmită urări pline de speranță și de bucurie. Însă, cuviosul îi scrie fiului său despre deșertăciunea acestei lumi și a omului, despre moarte și întâlnirea cu ea, despre păcate, căință, dar și despre grija lui Dumnezeu.

Fiul meu cel iubit, copilul meu, fiul lui Iosif.

Am primit scrisoarea ta și mi-am amintit zilele de demult. Și mi-am plecat genunchii și am plâns amarnic. Am spus : cât de deșartă este lumea aceasta și cât de nestatornică ! Cum de nu rămâne viața aceasta într-o stare, ci continuu se schimbă și se transformă lucrurile ! Vai de deșertăciunea omului !

Astăzi suntem împreună, fiul meu, mâine ne despărțim. Astăzi ne bucurăm, mâine ne certăm, ne supărăm. Astăzi trăim și cântăm cu glas dulce, mâine murim și ne mănâncă viermii.

Ah, lume deșartă ! Ah, omule înșelător !

Mai ieri aveam mulți fii și mă osteneam printre ei; astăzi cu unul singur mă aflu, într-o peșteră sărăcăcioasă, și cu durere oftez în pieptu-mi; mâine, cine știe, vor săvârși pomenirile mele.

Cât de deșartă este viața aceasta, cu adevărat, fiul meu ! Cât de cheltuitoare și scurtă !

Iată suntem iarăși la început de an nou ! Iarăși urări și speranțe. Undeva însă, ascunsă, ne așteaptă moartea. O zi sau o noapte oarecare va fi ultima din viața noastră. De aceea, fericit este cel care zi și noapte își aduce aminte de moarte și se pregătește pentru întâlnirea cu ea. Moartea are obiceiul ca la cei ce o așteaptă să vină lin, iar la cei care nu o așteaptă sa vină amară și dureroasă.

De aceea, gândește-te bine, fiul meu, la minciuna, la rătăcirea acestei lumi și, cu ajutorul harului dumnezeiesc, să nu mai păcătuiești niciodată.

Lumea aceasta înșelătoare silește pe toți să-i aibă alături de ea, cu nădejdea ca să-i prindă în mrejele sale și să-i aibă pentru totdeauna cu sine. Oamenii sunt înșelători și se lasă înșelați. Ca muritori ce sunt, lucrează cele muritoare. Tu ascultă ziua și noaptea vocea dumnezeiască înlăuntrul tău.

,,Nu iubiți lumea, toată înșelăciunea lumii, pentru că trece repede și toate bucuriile ei se duc în vânt. Numai cel care face voia lui Dumnezeu, acela rămâne în veac. ” Adu-ți aminte în fiecare clipă, fiul meu, că tu ai fost chemat să treci prin viața aceasta ca monah, nu ca om lumesc. Ajung atâția oameni lumești.

Mă bucur, dacă tu ești bucuros; mă întristez, dacă tu ești trist, bunul meu fiu. Sufăr, dacă tu suferi. Nu te întrista peste măsură de orice lucru. Lasă totul în grija lui Dumnezeu. Acela cunoaște mai bine chiar decât noi ce este folositor pentru sufletul nostru. Cu grija prea multă și cu gândurile mai mult te distrugi decât să te îndrepți. Relele săvârșite în trecut le îndreaptă, numai căința adevărată și schimbarea vieții. Bucură-te în Domnul și ai grijă ca restul vieții tale să-l petreci în pocăință.

L. S.
  • L. S.

2 Comments

  • Laura S, mulțumesc pentru articol. Binecuvântări.

  • Mulțumesc, Părinte. Bucuria e a mea.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: