O NOAPTE ÎN PUSTIA SFÂNTULUI MUNTE Mitropolitul Ierothei Vlahos

Stimați urmăritori și cititori ai blogului Culturaduhului.art,
frați și surori în Hristos,
și, ucenici duhovnicești ai ieromonahului Nectarie,

       În perioada următoare, avem binecuvântarea lui Dumnezeu să citim cartea Mitropolitul Ierothei Vlahos – „ O noapte în pustia Sfântului Munte”. Și, nu numai s-o citim, ci dorim să vă invităm și pe frățiile voastre/dvs. să citiți împreună cu noi, fragmente ale acestei cărți, despre lucrarea duhovnicească. Vom afla de la autor despre „trezvia duhovnicească” și despre „lucrarea minții”. Rugăciunea lui Iisus, sau rugăciunea inimii, la diferitele ei stadii, este o îndeletnicire permanentă a călugărilor – a părinților și maicilor duhovnicești, dar, după mărturiile, chiar după indicațiile lor, tot creștinul „născut din apă și din Duh” este chemat și dator să practice rugăciunea, ca parte integrantă a vieții, care face posibilă și de care depinde, creșterea sa spirituală.
Veți avea posibilitatea ca, alături de noi, – ceea ce ne bucură – să citiți pe Cultura Duhului, fragmente selectate și postate, pe rând, de noi, din această carte. După ce le citiți puteți să ne transmiteți, în comentarii, gândurile și părerile voastre referitoare la carte și la tema abordată în această carte.

Aceasta este invitația noastră: să parcurgeți alături de noi acest urcuș duhovnicesc prin citire, reflectare și comentarii la cartea cu învățături și mărturii ale unui „Gheronda” Athonit, scrise și date publicului larg, interesat de taina vieții duhovnicești creștine, a rugăciunii minții și inimii, și petrecerii celei mai intime în prezența continuă a lui Dumnezeu, „Cel omniprezent” și „Atotputernic”, care este „înfricoșător în Judecățile Sale” și „proslăvit întru Sfinții Săi”, Cel care ne invită pe noi înspre „Împărăția Sa Cerească.

       By Editor Laura S.
       și s_Monica Pop
, / editoare ale blogului Culturaduhului.Artă



Convorbire cu un pustnic despre Rugăciunea lui Iisus

ediția a V-a
Ediție îngrijită de Radu Hagiu, Editura Predania


Predoslovie la întâia ediție grecească


Din însuflarea dragostei dumnezeiești cunoaștem în zilele noastre o reaprindere a dorului pentru theologia mistică și învățătura Sfinților Părinți, pentru trezvie, nevoință și rugăciunea neîncetată a inimii și a minții.

Cum se explică oare faptul că în toiul antropocentrismului, al cugetării materiale și lumești, se ivesc suflete ce tânjesc după adevărata viață în Hristos, căutând desăvârșirea, unirea cu Dumnezeu – suflete ce vor să trăiască potrivit predaniei Bisericii noastre și a Sfinților Părinți?

„Aceasta este schimbarea dreptei celui Preaînalt.” /Ps. 76:11/ Aceasta este lucrarea Sfântului Duh, Care pururea viază și pururea sfințește sufletele în Trupul lui Hristos – sfânta, soborniceasca și apostoleasca noastră Biserică Orthodoxă.

După îndelungi și anevoioase silințe, devine tot mai limpede în ziua de astăzi că predania Cuvioșilor Părinților noștri nu este un lux, ci o condiție de căpătâi pentru un chip de viață cu adevărat dreptslăvitor.

Și este o mare binecuvântare că preamilostivul nostru Stăpân a sădit în mijlocul Bisericii raiul Grădinii Maicii Domnului – Sfântul Munte – spre a înviora întreaga Biserică cu tainica strălucire a harului lui Dumnezeu, care sălășluiește în vechii și noii Săi sfinți, în sfintele Sale lăcașuri pururea cercetate de Născătoarea-de-Dumnezeu, în predania cea neîntreruptă și vie până astăzi a Sfinților Părinți.

Autorul cărții de față însetează după această predanie. El trăiește și lucrează în lume, dar locuința sa, potrivit Apostolului, „în Cer este,” în cerul Sfântului Munte – premergător al Cerului Împărăției lui Dumnezeu.

Domnul cel iubitor de oameni, Care dăruiește ceea ce cu adevărat dorește inima, a dăruit și Arhimandritului Ierothéi Vlahos harul Său, pentru a iubi și a simți cu duhovnicească simțire Sfântul Munte și pentru a auzi bătaia tainică ale inimii sale – nimic altceva decât rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pre mine, păcătosul.”

A stat de vorbă cu Stareți sfinți, a primit binecuvântarea lor, a ascultat cuvintele vieții veșnice, iar acum, din dragoste pentru frații săi, le dăruiește din roadele inimii sale.

Este un semn al iubirii de oameni a Cuvioșilor Părinților noștri că ne dezvăluie culmile sfințeniei și ne încurajează să nu șovăim în urcușurile duhovnicești, arătându-ne totodată cele dintâi trepte pe care noi, cei nedesăvârșiți și neputincioși, trebuie să începem a le urca ca începători și neîncercați; ne arată cele înalte, dar ne povățuiesc să începem de la cele de jos.

Astfel, această lucrare înfățișează nu doar desăvârșita stare a rugăciunii, ci ne ajută să urcăm și treptele sale cele mai de jos, pentru ca și frații noștri din lume să o poată săvârși, spre întărirea sufletească și spre sfințirea lor.

Cred că cu binecuvântarea Stăpânei noastre, de-Dumnezeu-Născătoarea, care încă din Sfânta Sfintelor trăia plinătatea urcușului tainic și a părtășiei cu Dumnezeul cel în Treime, această carte se va dovedi de folos atât autorului, cât și cititorului. Nu mai este nevoie a spune că o mai deasă citire a cărților despre Rugăciunea lui Iisus va naște în oameni o mai mare dorință de a o înfăptui. Și Dumnezeului nostru, de la Care sunt toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit, fie slava și mulțămita în veci.

Arhimandritul Gheórghie (Kapsanis),
Igumenul Mănăstirii Cuviosului Grigórie,
Sfântul Munte Athos


Cuvânt de început

În paginile ce urmează voi înfățișa o convorbire purtată cu un Stareț1 din Muntele Athos. Pe atunci nu mă gândeam că ea va ajunge tema unei cărți. Dar, într-o zi, pe când mă pregăteam să citesc una din scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul, am auzit un glas lăuntric îndemnându-mă să aștern pe hârtie convorbirea purtată cu înțeleptul monah aghiorit. Și m-am supus acelui glas pe care, vă mărturisesc, nu l-am mai auzit vreodată. Am început să scriu după cum mi-a venit în minte. Din această pricină, ceea ce urmează este roada a doar câtorva ceasuri de muncă, și pentru aceasta îmi cer iertare cititorilor.

Înainte de toate, aș dori să lămuresc câteva lucruri.

În primul rând, această carte n-ar trebui citită ca o poveste sau ca un basm, ci ca o învățătură trimisă de Dumnezeu acelui înțelept athonit, a acelui dumnezeu „după har.” Cititorul ar trebui să se oprească din când în când să cugete – ba, mai mult, să se roage. S-ar putea chiar să fie nevoit să citească și a doua oară cele scrise.

În al doilea rând, convorbirea trebuie citită păstrând în minte scopul cu care a fost scrisă – adică punerea în făptuire a celor citite. Ar trebui de îndată să ne hotărâm a intra în norul Rugăciunii lui Iisus – Sinaiul și Thavorul unde Îl vom întâlni pe Dumnezeu. „Chemarea numelui lui Dumnezeu este însoțită de arătarea Sa neîntârziată, pentru că numele este un chip al prezenței Sale.” /Pavel Evdokimov/ Acest concept se face următor al cuvintelor Domnului: „Unde sunt doi sau trei adunați întru numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor,” /Mat. 18:20/ ca și cuvântului rostit de Apostol: „Pentru aceea arăt vouă că (…) nimenea poate să zică: Domnul este Iisus, fără numai în Duhul Sfânt.” /1 Cor. 12:3/ Când cineva rostește Rugăciunea lui Iisus, Sfântul Duh se pogoară precum norul pe Muntele Thavor.

În al treilea rând, cititorul n-ar trebui să încerce să afle cine este monahul cu care am vorbit. S-ar putea să nu izbutească, și socotelile lui ar putea fi greșite. Acelui sfânt Stareț nu i-ar plăcea așa ceva.

În al patrulea rând, cititorul ar putea fi copleșit de numărul mare de citate din Sfinții Părinți. Trebuie întărit faptul că râvnitorii aghioriți sunt înrudiți în duh cu Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. În ei viază și lucrează Preasfântul Duh, care era și lucra și în Sfinții Părinți. Cu alte cuvinte, ei au cugetul Părinților și, astfel, pot memora cu ușurință cuvintele acestora, fără prea multă trudă și strădanii deosebite. Pe lângă aceasta, de multe ori în cursul dialogului, înțeleptul și de-Dumnezeu-văzătorul pustnic deschidea cărțile pe care le ținea lângă el (Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu, Filocalia ș.a.), tâlcuind multe pasaje.

* * *

Dorința mea arzătoare este ca aceia care citesc cartea să primească ajutor în trăirea Rugăciunii lui Iisus, rugăciune ce i-a sfințit pe mulți alții – pentru a se putea sfinți și ei, la rândul lor.

Mă simt dator să-mi îndrept gândul și spre chipurile eroice și cuvioase de viețuitori în Athos, „următori ai dumnezeieștii dragoste,” cei ce au părăsit lumea și trăiesc în adevărata Lume, nu în lumea cea stricată, ci în LUMEA preschimbată – Îl trăiesc pe Dumnezeu. Ei sunt mărturisitorii de astăzi ai lui Hristos, „cei ce de această lume s-au despărțit și, în fapt, morți sunt pentru ea.” Acești sfințiți părinți m-au sprijinit și m-au ajutat de multe ori, m-au hrănit cu pâinea lor; și eu, cel lipsit, le datorez atât de mult. Sunt sărac. Dar, de n-aș fi luat această puțină hrană, aș fi murit! Sunt flămând, dar totuși trăiesc din harul lor, din binecuvântările și dragostea lor…

Rândurile ce urmează sunt, astfel, închinate acestor Părinți care au cunoscut Raiul în Sfântul Munte, drept recunoștință pentru marea lor dragoste – „în schimbul dragostei lor” –, și care au iubit nebunește întreita-sărăcie: cea materială (neagonisirea), cea duhovnicească (smerenia și ascultarea) și cea trupească (înfrânarea); acestor Părinți care „cu adevărat au trăit fericirile Domnului; căci săraci cu duhul ajungând, s-au îmbogățit, și blânzi făcându-se, au moștenit pământul; plâns-au și s-au mângâiat; flămânzind pentru dreptate, s-au săturat; fost-au milostivi și s-au miluit; ajuns-au curați cu inima și l-au văzut pre Dumnezeu, după cât li se putea; ajuns-au făcători de pace și de dumnezeiasca înfiere s-au învrednicit.”

„O, Sfinți Părinți, cuvioși și pustnici, noi, cei păcătoși, după datorie fericim pre voi, cei tineri pre cei bătrâni, fiii pre părinți, cei legați de păcat pre sfinți.” /Sfântul Nicódim Aghioritul/

            Autorul

Pomenește, Doamne, pre cei ce întru feciorie și bună-cucernicie și nevoință petrec, și pre cei ce în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului se luptă, cuvioși părinți și frați ai noștri, pentru Numele Tău cel sfânt.”

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Iacov Fratele Domnului



Laura S.
  • Laura S.
  • Studii: Facultatea de Teologie Ortodoxă
    Ocupație: Profesoară, mamă, soție și blogger.

Lasă un răspuns