„Am trecut”, poezie, părintele Teofil

Părintele Theofil (Părăian) 
versuri de m. Theodosia (Lațcu Zorica) si Traian Dorz.
(fragment interviu mai 2008)
 
” Am trecut de cel din urma varf ce ne desparte
  Si de-abia te vad in vale, tara de departe,
  Unde-am stat si-am plans atata, tara de departe.
  Am avut in tine doruri fara de-mplinire,
  Suferinte fara numar, plans si fericire,
  Poate-atat cat nimeni altul, plans si fericire.
  Am avut dusmani in tine, raul sa-mi doreasca
  Dar au fost si-atatea inimi dragi sa ma iubeasca
  Scumpe si duioase inimi dragi sa ma iubeasca.
 
  O, pamantule, pe care am trait o viata,
  Azi te las, ramai in urma, tot mai mic prin ceata,
  Mai in urma, mai departe, tot mai mic prin ceata.
  Eu ma duc in tara scumpa sus, mai sus de stele
  Unde-i mirele si-alesul dorurilor mele
  Dupa care-au plans o viata dorurile mele.
  Fata ta indurerata nu voi mai privi-o
  Lume, suferinta, lacrimi, plansule – adio!
  De-azi suntem pe vesnicie despartiti – adio! „
 
                                   („Am trecut” de Traian Dorz)

2 Comments

  • Da este o poezie nemaipomenita!
    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugaciunile acestui om cu viata aleasa Parintele Teofil Paraian, miluieste-ma pe mine pacatosul!

  • Doamne ajută Leonardo!

    Da, arhim. Theofil, un duhovnic experimentat, înțelept, cu discernământ, cunoscut în toată Ortodoxia, care avea o misiune deosebită și printre tinerii din România …

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: