Despre Sf.Niceta de Remesiana și românii săi

s_Laura S.,

am citit în întregime articolul dvs. cu materialul pr. prof. dr. Stefan Alexe, care, precum se vede din text, s-a ocupat cu seriozitate de cercetare, din care rezultă și cunoașterea vieții a Sfântului Niceta de Remesiana, Apostol al romanilor orientali, sau străromâni din Dacia Mediteraniană. Dar s-ar putea ca localitățile amintite în „viața Sf. Niceta” și provinciile romane, care pe vremuri au existat și au funcționat în cadrul administrației Imperiului Roman („bizantin” fiind tot o denumire mai târzie a istoriografilor occidentali, sec. 16-17, a Imperiul Roman de Răsărit, în egală măsură elen și latin) să-i pară cititorului obișnuit necunoscute. Pe când, vorbind despre Sfântul Niceta de Remesiana, noi vorbim despre un mare și însemnat Părinte al Creștinismului la români (sau străromâni, daco-romani), pe ambele maluri ale Dunării, în Nord, România de astăzi, și în Sud, până la Marea Adriatică, spre Italia, și Marea Egee spre părțile eline, Grecia, unde pe vremurile Sf.Niceta trăiau tot atâți de mulți români câți trăiau și în nordul Dunării…
Aș vrea să aduc în evidență, cu toate că va fi nu ușor de înțeles, însă ideea poate fi percepută și la realitatea istorică se poate ajunge, faptul că: popoarele autohtone dacice (și altele din zonă, mai larg privit, tracice) pin cultură și prin civilizație au devenit cetățeni ai imperiului nostru roman, cu toate că istoria oficială, prezintă mai mult unele aspecte care încearcă să scoată în evidență in mod fals triumful unor colonizatori, ce nu corespunde deplin realității istorice. Unele colonii poate să fie fost în cadrul imperiului, nimeni nu le neagă, ele au fost de când e lumea, dar nu prin aceste ”colonizări”, in realitate nesemnificative, am devenit noi romani și creștini, ci prin educație, cultură, prin consolidarea Imperiului comun Roman, mai târziu devenit Creștin…
Iar mai departe, ceva din articol, dvs. fiind o persoană iubitoare de cultură, limbi, educație:
„Acelaşi poem îl înfăţişează pe Niceta desfăşurând o largă operă de misiune creştină şi totodată de educaţie latină printre mai multe neamuri. Astfel el îmblânzeşte inimile barbarilor care îşi petreceau viaţa în războaie, furturi şi jaf, învăţându-i să trăiască în pace: „Într-un ţinut necunoscut al lumii, barbarii învaţă prin tine să cânte cu inimă romană pe Hristos şi să trăiască puri, în pace senină”. Pentru acele timpuri, activitatea misionară a lui Niceta, care predica învăţătura creştină ortodoxă în limba latină, printre neamuri „barbare”, era egală cu un act de cultură şi de civilizaţie. Principala caracteristică sufletească a neamurilor creştinate de Sfântul Niceta era duritatea. „În aceasta, poetul nolanez este de perfect acord cu toate izvoarele mai vechi şi contemporane asupra firii popoarelor Traciei nordice, în fruntea cărora stau bessi” (9). Credinţa predicată de Niceta dezgheaţă inimile împietrite ale locuitorilor din ţinuturile ripheice, unde Boreas leagă fluviile cu gheaţă. Bessii, războinici temerari mai duri decât gheaţa, primind învăţătura Evangheliei lui Hristos învaţă să preţuiască munca şi pacea. Păgâni, vestiţi prin tâlhării şi omoruri, locuind prin munţi, datorită lui Niceta au devenit slujitori ai lui Hristos, popor paşnic, unii îmbrăcând chiar haina monahală (10).”

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

2 Comments

  • Paulinus de Nola a scris, în cinstea lui, două poeme, dintre care în Carmen XVII scrie:

    II. … Te patrem dicit plaga totae Borrae

    Ad tuos fatus Scytha mitigatur

    Et sui discors fera te magistro-pectora ponit…

    III. Et Gaete currunt et uterque Dacus, qui colit terrae medio vel ille divitis multo bove pileatus/accola ripae…

    IV. Nam simul terris animisque duri et sua Bessi nive duriores

    Nunc oves facti duce te gregantur……… pacis in aulam…

    VIII. Orbis muta regionis per te

    Barbari discunt resonare Christum

    Corde Romano…”

    (N.Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, Craiova, 1984, p. 83 şi Al. Tăutu, Sf. Nichita Remesianul, apostolul Românilor. Teză de doctorat, Roma 1921 p. 13).

    Traducere:

    II. Pe tine, părinte te numeşte toată regiunea Nordului;

    III. La vorba ta Sciţia se îmblânzeşte şi confuz, la învăţătura ta îşi leapădă firea sălbatică…

    şi Geţii aleargă şi, amândoi Dacii.

    IV. Cel ce locuieşte în ţara mijlocie (sau cel ce bogat în cirezi de vite), îmblănit locuieşte la ţărm.

    VIII. Prin tine toţi barbarii din acele regiuni tăcute, învaţă să laude pe Hristos cu inimi romane şi să trăiască în curăţie şi plăcută pace…

  • Ce frumusețe literară! Ce versuri alese ale St. Paulinus de Nola, prietenul Sf. Ierarh Niceta Remesianul…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: