In memoria parintelui Arsenie (Papacioc)

Parintele Arsenie (Papacioc)…
Traire vie… Cuvinte vii!

…un prieten veșnic.


Vechea bisericuță a mănăstirii


Conferinta A. S. C. O. R., prima si singura conferinta in spatial public a parintelui Arsenie (Papacioc). 03. Aprilie 2003, Constanta. “Invierea noastra prin Sfanta Taina a Marturisirii si a Euharistiei”

Iesirea parintelui marturisitor in spatial public, dupa 60 de ani de slujire in care a fost oprit de Securitate sa predice, a adus celor prezenti o stare duhovniceasca cum rara este dat a fi traita.

Conferinta parintelui, despre importanta Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, este prin excelenta o conferinta testament.

“Sfanta Impartasanie, frati crestini, este suprema si ingrozitoarea Taina a Bisericii noastre.  Cine se impartaseste primeste toata dumnezeirea in el.  Domnul Hristos spune:  „Cine mananca Trupul Meu si bea sangele Meu, una este cu Mine”. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur spune:  „Noi si Hristos in noi.” Nu se putea lucrul acesta sa se faca oricum.  A trebuit sa Se deserte Sfanta Treime, cum spun marii nostri Parinti, sa se coboare in trup omenesc Fiul lui Dumnezeu, nu ca sa anihileze firea omeneasca ci sa o transfigureze. Dumnezeu a facut doua lucruri dincolo de intelegerea omeneasca ingereasca.  A facut o femeie distinsa, care a a nascut un Dumnezeu si a creat preotia.  A dat preotiei toata puterea divina. Preotul nu poate fi inteles pe pamant ci numai in cer.  Daca cineva ar putea sa vorbeasca despre taina preotiei ar muri, nu de sfiala, ci de dragoste. Preotul, IL coboara pe Hristos din cer si IL lasa la Sfanta Masa. Acest lucru s-a verififcat in doua mii de ani de crestinism. Nu este chiar asa de necrezut. Sunt taine divine. Dumnezeu ne-a creat singur numai pentru El si ne-a creat dintr-o mare iubire.  Faptura aceasta creata de El din iubire o guverneaza El, in cele mai mici amanunte. El a dat forma fiecarei clipe din istorie. N-a lasat faptura de El creata, sa o guverneze dracul, – nu exista! Caci dracul este un tolerat, fratilor! Sa nu aveti teama!

M-a intrebat cineva:  „Parinte, cum sa scapam de dracul? I-am zis: ce ne facem fara dracul? Pentru ca el ne ispiteste, ne arata repede unde ne gasim. Este foarte nabadaioasa firea aceasta omeneasca, si el are un rol pozitiv in mantuirea omului.


Imagine WhatsApp / Arhim. Arsenie (Papacioc)

Nu il putea lasa Iisus Hristos, Care a restaurant creatia Sa prin intrupare, sa-si faca de cap si sa nu-l puna la punct, in lanturi asa cum se spune prin diferite rugaciuni. Poate sa fie interest cineva sa stie ce mai este cu el (dracul), daca este lasat ca o faptura tot la dispozitia lui Dumnezeu.

Hristos ne spune: „Fara de Mine nu puteti face nimic!” Un sinod de la Cartagina din 419 a avut ca obiect tocmai aceste cuvinte din Scriptura: „Fara de Mine nu puteti face nimic!” si a dat canonul 124 in care spune: „cine crede ca poate sa faca ceva fara Hristos, anatema sa fie”.

Ca sa mergi la Sfanta Impartasanie nu este, fratilor, timpul cel care decide ci vapaia din sufletul tau, din inima ta. Asta decide, daca arde! Se merge la Sfanta Impartasanie cu usurinta. S-a facut obicei, e mare lucru, cel mai mare lucru! E cutremurul cel mai mare, sa porti pe Dumnezeu in fiinta ta fizica. Dar Dumnezeu a dat putinta de ridicare din orice pacat. Facand apel la sensibilitatea dumneavoastra aproape pot spune ca nu mai exista cadere ci numai ridicare. Nici o nenorocire nu inseamna ceva, nimic nu este pierdut daca credinta este in picioare, daca sufletul nu abdica si capul se ridica din nou. Una dintre suferintele din iad este aceea: mai ce putin puteam face sa nu ajungem aici! Se greseste pentru ca suntem faptura, suntem in lupta. Dumnezeu ne-a inzestrat, dupa cum vedeti, cu grozave lucruri dar ne-a lasat slabiciunea, ca sa nu ne rididcam gatul, sa nu ne mandrim. Sa ne smerim, ca atunci, asa cum spune si Sfantul Apostol Pavel, atunci cand suntem slabi atunci suntem tari. Sa nu stam nepasatori!

Dragii mei, iadul este o realitate ca si raiul. Raiul este plin de pacatosi pocaiti, iadul de pacatosi nepocaiti!

Niciodata nu o sa ajungem la linistea sufleteasca ca sigur te mantuiesti. Pe mine m-a intrebat un parinte de mare valoare duhovniceasca, din respect nu ii spun numnele: „Parinte Arsenie te mantuiesti?” O intrebare care o punem toti. Ca sa pot sa ii spun ce voiam eu, i-am raspuns: ”Parinte, nu ma mantuiesc ca nu este in functie de cum vreau eu. Este in functie de smerenia mea, smerania harului, ca numai harul se mantuieste. Ce sa iti raspund: imi este teama!”

Am fost in situatii, pentru ca sunt nitel mai in varsta, sa vad ca nu mai este chip. Eram bolnav si dragii mei, cu zeci si zeci de ani, aproape 60 de ani de calugarie si preotie, si nu m-am gasit pregatit! Nu m-am gasit pregatit! Pentru ca nu ne judeca dupa ceea ce stie lumea a porunci, ne judeca dupa ce ne-a descoperit fiecaruia.

Tot ce pot sa va spun ca un om slab, este ca este posibil, numai sa vrei. Sa cerem in orice chip dorim, dar sa nu cerem ca milogii.

Fratii mei, avem pe Maica Domnului! Stiti ca este suparata pe acela care nu ii cere niciodata nimic. Sa indrazneasca cineva sa spuna ca s-a rugat la Maica Domnului cu adevarat, smerit, si nu i-a dat ajutorul! O vorbesc de rau, dar Ea, in timpul acesta se roaga la capataiul mamei lui, sau chiar la El. Nu exista rautate acolo este numai o ravna nemaipomenita de a mantui faptura lui Dumnezeu. Cat poate Dumnezeu cu puterea poate si Maica Domnului cu rugaciunea!

Sigur, dragii mei, sunt lucruri de taina, foarte greu de spus, dar a observant cine vrea sa traiasca viata mai concentrat ca Dumnezeu este atat de aproape de noi.

Nu va ganditi la lucruri mari, la virtuti mari, la daruri mari! Multumiti-va cu darurile pe care le aveti. Unu e un pahar mare, altul este un pahar mai mic, dar daca este plin cel mic, el este fericit dupa darurile pe care le-a primit!

Aste este crucea si crucea inseamna sa duci ce nu iti convine.

Mi s-a confirmat, iara si iara, ca lucrand cu, in si pentru Hristos, totul este posibil.  Aceasta invatatura scrisa cu putere in suflet de bucuria, pacea, lumina pe care ni le-a dat prezenta parintelui este un mod de a fi, de a intelege viata si munca: in Hristos totul este cu putinta!

Imagini din România de Sud-Est

Sursa și Bibliografie

Scrisori catre fii mei duhovnicesti Arhimandrit Arsenie (Papacioc)
Cartea “Ochii prin care vedeam cerul” In memoria parintelui Arsenie (Papacioc). Editura Corgal Press 2015


Articol pentru Culturaduhului /
By Gina Comanescu

6 Comments

  • Un articol foarte frumos, care aduce pace, bucurie și lumină. Mulțumim.

  • Și pe Laura noastră dragă, care și poezii creștine mi-a trimis, și din grupul Autori & Editori face parte, o pomenesc cu drag în rugăciuni

  • Mulțumesc pentru pomenire, Părinte! Cât despre poezii, meritul e al celor care le-au scris. Care au avut un talent, un har deosebit.

  • Ce titlu ales pentru o conferință: “Invierea noastra prin Sfanta Taina a Marturisirii si a Euharistiei”. Minunat !

  • Observ că părintele Arsenie îi numește pe studenți a fi ”frați ai săi”. Interesant. Nu studenți, nu fii, ci frați, împreună cu el, ca și el.

  • Articolul era pregătit de dna G. C din Constanța, care personal îl știa pe Arhim. Arsenie. Când a fost în vizită la ea, ne-a dus la mănăstirea de maici a Părintelui Arsenie și ne dăruit multe cărți de ala sale. Zilele acestea, când facem pomenirea de 9 ani de trecere în lumea de dincolo a Părintelui Arsenie, dna Gina C. mi-a trimis un mail în care era articolul despre părintele Arsenie: ”in momoriam…”, pe care îl avem acum prezent pe blog, apărut în trei părți, cu photogphiile primite ale Sfântului Părinte Arsenie.

    Cu adevărat, este așa de pozitiv Părintele Arsenie. Am citit acum din nou articolul cu conferința sa dedicată studenților și ajung la concluzie că este un duhovnic luminat, plin de har. Primești bucurie citind cuvintele sale, te duc cu mintea înspre Dumnezeu, către lumină, înspre bucuria duhovnicească…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: