In memoria parintelui Arsenie (Papacioc)

Parintele Arsenie (Papacioc)…
Traire vie… Cuvinte vii!

…un prieten veșnic.

Camera monahală / chilia / Preacuviosului Părinte Arsenie (Papacioc)

Cuvinte vii ale spuse de Parintele Arsenie Papacoic

Romania “Eu, personal – judec dupa inima mea –, vad o mare raspundere, vad un mare raspuns pe care nu-l poate da decat Tara Romaneasca in lume candva. Romania e milostiva si nu duce un razboi de distrugere, ci numai de avanpost, de aparare. Tocmai pozitia Scripturii. Romania o vad avand o mare misiune in lume Sigur ca nu din punct de vedere economic numaidecat, ci din punct de vedere mantuitor numaidecat! Trebuie sa stiti ca un neam, ca si o institutie, traieste prin cei care tasnesc. Adica din cei care lupta, din cei care stau prezenti pe Cruce fara sa cedeze; asta este pozitia ortodoxa pozitia Mantuitorului. Va rog sa ma credeti sunt asa de optimist in inima mea in ceea ce priveste invierea acestui neam , incat,  de navala asta din inima mea nu mai pot ca sa vorbesc!Pentru ca este poporul care stie sa se jertfeasca, sa,  mai bine zis,  care numai in jertfa a trait! O mare misiune duhovniceasca va avea Romania! Asta-i parerea mea.  Traim sau nu traim dar vom vedea ca asa este!

Despre sfintii romani Sfintenia este o caliate universala, pentru ca Hristos izvorul sfinteniei, cheama pe toti oamenii sa se impartaseasca cu ea. E adevarat ca sfintii nu au nationalitate.  Cinstirea sfintilor romani este mai mult deact indrepattita:  este cea mai frumoasa forma de patriotism, lipsita de orice rautate, de orice ranchiuna. Este cea mai sigura forma de patriostism constructive.  Recunoscandu-le sfintia si cinstindu-I cum se cuvine nu facem altceva decat sa marturisim momentele de maxima lumina si frumuste duhovniceasca care s-au consumat pe pamantul tarii noastre.

Pustia „La plecarea mea in padure, parintele Paisie mi-a dat 18 bucati de zahar. Mia tarziu i-am scris parintelui Cleopa despre cele 18 bucati de zahar. Si mi-am pus de atunci problema mereu: de ce el mi-a dat zahatr cand parintele Cleopa imi daduse o traista de pesmeti,  ca singura mea hrana?Si sigur m-am gandit ca te mai si indulceste in  amarul acesta  al singuratatii,  al pustiei – mai ales ca era si un moment foarte greu era o zapada foarte mare. Si i-am scris parintelui Cleopa si ii spun mereu ca: aceste bucati de zahar nu s-au terminat nici acum.

Plecarea in pustie nu e numai o plecare socotita, comparata… insa na-am rezistat cu o oarecare dorinta de pustie. Din contra, astea mi-au fost niste piedici foarte mari. Aici lupta se da exclusiv numai cu diavolul. Aceste probleme cu hrana sunt neinsemanate dar care ar putea conta si ele. Problemele erau acestea: sa-l poti tine la distanta pe diavol. Se atinge de tine daca te are la mana cu ceva. Nu se poate rezista decat daca te stapaneste o autentica smerenie. O smerita smerenie. Niciodata nu te vezi smerit. Smerenie este arta de a sta la locul tau. Si as putea spune cu indrazneala ca: “n-am fost in pustie!”

Atat numai ca suportam rigoarea iernii care era grozava, nu vedeai lumea, erai in padure, dar asta nu insemna pustia. Pustia inseamna, cu orice chip, o stare de dincolo de fiinta omeneasca, dincolo de socoteli omenesti inalte pentru ca viata duhovniceasca nu este o viata calculate, este o viata traita fara cuvinte.

Am vazut cum activeaza dracul, cat de insistent lupta sa iti dea imagini… Si a venit o ispita mare pe capul meu.  O ispita pe care nu puteam sa o accept cu nici un chip! Foarte chinuitor! Nu va dati sema ce inseamna chinurile pustiei! Si am zis, am zis ca un copil: „Daca ma rog la Sfantul Gheorghe cine stie pe unde o fi? Il roaga altii. Tot eu am zis: Ia sa ma rog la ingerul pazitor care este cu mine de la botez!” Si am trecut imediat la rugaciune: „Sfinte ingere pazitor… !” Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observant, de total m-a eliberat de toata ispita! Ingerul pazitor! Si de atunci am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor! Am avut in acei ani si spaima dar m-a ajutat Dumnezeu sa imi tin prezenta. Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt flamanzi si ataca in ceata.

Insa fara discutie trebuia sa recunosc – nu stiu in ce masura puteti sa ma intelegeti – ca ne tine puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa si de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n-au trait, cat de cat, cu mare daruire mantuirea vietii lor. E greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu. Si totusi erai viu!

Adevarul este singurul care odihneste. Daca nu esti in adevar, nu esti in Dumnezeu. Si numai unul e Adevarul: ’Eu sunt Calea Adevarul si Viata!”

“N-avem alt ideal decat Acela de a muri sfartecati si chinuiti pentru ideea de adevar ce o stim si o avem in noi, pentru a carui aparare vom porni la inclestare cu stapanitoarele puteri ale intunericului pe viata si pe moarte.




Prezenta continua:  nu sunt intru totul pentru o mare nevointa. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! Pentru ca nu nevointa in sine este cee ce vrea Dumnezeu de la noi,  ci inima franta si smerita, prezenta lui Dumnezeu continua in viata noastra.

O clipa poate fi un timp si o suspinare poate fi o rugaciune.

Tipic tipic si la inima nimic.

Avem nevoie de prezenta noastra totala cand avem o pozitie de rugaciune.

La dumnezeu nu exista un trecut rau, din momentul in care exista un prezent bun. Te-a iertat Dumnezeu! Daca te-a iertat te-a iertat definitiv!

Ascultarea: ascultarile fara indoiala si fara carctire reprezinta un act al unei inimi viteze, al unei educatii de credinta intense si nadejade ascutita, ca Dumnezeu nu te va insela cand spune: ”Fara Mine nu puteti face nimic”

“Unde nu e blagoslovenia staretului, nu e har…Eu daca am o bucurie la varsta mea, este ca nu am facut un pas fara blagoslovenie”.

Canoanele: canonul, de fapt, inseamna sa nu mai faci pacatul. Lupta de a nu mai gresi.

Chiar pedeapsa in sine, canonul inseamna putinta revenirii.

Un duhovnic bun tine cont de neputinte.

Trebuie sa simti nevoia sa iubesti. Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu acolo.

Calugaria: viata monahala… e intrare in cer.

Nici o adunare de cuvinte filosofice nu poate explica calugaria.

Viata de obste cu taierea voii e o foarte mare lucrare in creatia lui Dumnezeu.

Oriunde ai fi, fii cu trezvie si esti in pustie… Trebuie sa stii sa fii prezent in pustie, in mijlocul lumii fiind!

Lepadarea de lume poate sa fie si in sufletul unui mirean. Scriptura se refera la toata lumea. Toata lumea a primit cele zece porunci.

Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu nici minunile Sale ci Crucea! Cand Iisus S-a rastignit atunci a fost biruit satana.

Crucea inseamna sa duci ce nu iti convine.

Asa ca numai si numai prin Cruce putem ajunge la Inviere. In concluzie trebuie sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Pentru ca viata inseamna moarte continua.

Alexandru cel Mare a intrebat odata un intelept: „Cum poate deveni  omul asemenea lui Dumnezeu?” Inteleptul a raspuns: „Atunci cand omul face ce poate face numai Dumnezeu?” „Si ce poate face numai Dumnezeu?” „Sa iubeasca pe dusmanul sau?” Iata crucea  care impaca toate vrajmasiile! Ca cine nu-si tine limba sa nu injure, mana sa nu loveasca si inima sa nu urasca, acea stie sa poarte crucea asemeni Domnului Iisus: si Acela se considera ca mantuieste lumea asemeni Domnului rastignit.

Un apus de soare asupra Mării Negre și gândul la Sfinții Primelor Secole și la Preacuviosul Părintele nostru Arsenie „de la Marea Neagră” / by hierom. Nectarius

Curatia masura de curatie a inimii este masura de izbucnire a simtirii catre Dumnezeu.

Cand inima se va curati de patimi, atunci se va inflacara simtirea catre Bunul Dumnezeu.

Cununia si familia desi spunem in rugaciunile Tainei Cununiei ca femeia trebuie sa se supuna barbatului, acesta din urma trebuie sa fie atent ca i se spune, tot in aceeasi rugaciune, ca trebuie sa o iubeasca. Daca nu o iubeste nu o sa il asculte. Barbatul daca nu asculta de acest cuvant, se face raspunzator de indaratnicia femeii. Femeia insa sa nu uite ca supunerea in sine inseamna mantuire. Iar daca barbatul este cap, femeia este inima, iar inima este facuta de Dumnezeu sa sa poata sta si El in ea.

Casnicia inseamna ajungerea in vesnicie!

Familia ramane pedagogul cel mai bun!

Faptele parintilor, neastamparul lor se rasfrang asupra copiilor.

Copiii sa-I cresteti sa se mantuiasca. Ca metoda tot blandetea ramane cea mai buna, pentru ca, folosind asprimea, copilul te asculta de frica si prinde numai in piele invatatura ta. Dar daca te porti bland cu el: „Copilul tatii, copilul mamii, uite asa…”,  el asculta. Dra inregistreaza si el –poate sa faca nebunii-, el a inregistrat de la tine un cuvant, care nu l-a inregistrat prin asprimea, ci prin blandetea ta. Cu alte cuvinte, copiii mei sa ma asculte si dupa moartea mea, pentru ca el ramane: „Uite Doamne, ce spunea mama si tata!” Dar daca te-ai purtat aspru cu el, a miorlait, l-a durut, si nu te asculta. Deci, ca metoda, tot blandetea! Dar asta nu inseamna sa nu le impletim, ci sa fie si un pic de asprime, pentru ca el doreste sa implineasca numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie. Foarte important este sa- I dai si un exemplu in viata. Pentru ca el stie sa vorbeasca, nu  l-ai invatat tu sa vorbesca, dar te-a auzit pe tine in casa si a invatat si el. Si-ti invata faptele tale. Deci, sa fii exemplu, acesta e cel mai important lucru, iar pentru tineri sa luptam in scoli pentru ora de religie.

Eroismul duhovnicesc: Dumnezeu iubeste eroii nu cersetorii!

In crestinism, diferenta dintre tragedie si drama e ca in tragedie eroii mor, iar in drama eroii biruie. Noi n-avem tragedii. Noi avem numai drame, eroii nostrii au biruit. Desi au fost rastigniti sau li s-au taiat capetele. Ei cine-I mai liber, cine-I mai biruitor acuma? Acela care a taiat capul sau cela caruia I s-a taiat capul? Erou e cel care primeste, nu cel care loveste.

Ramaneti voi deci eroi ai lui Hristos, si vitejia voastra va avea un nume cand va veti birui pe voi insiva!

Femeia a fost foarte neglijata, a fost foarte devalorizata de mintea omeneasca, iar asta este o enorm de mare greseala! Femeia este o creatie a lui Dumnezeu cu totul, cu totul, superioara, iar dovada, o reprezinta Maica Domnului, o femeie! Femeile… ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaltie cu Dumnezeu, in sfarsit, cu viata! Femeia are o puterea de a iubi extraordinara, o rabdare extraordinara si de aceea le admir foarte mult! Femeia insemna “imparateasa daruitoare”,  pusa pe tron nu ca sa domneasca,   ci pentru a-l admira pre cel care a avut puterea sa o tina acolo.

Femeia, pusa in adevaratele sale valori, incepe sa creeze, si abia atunci se daruieste total,  nu conventional. De asta avem nevoie de o daruire totala, asta urmarim noi. Voi insa, femei, a caror onoare este inseparabil unita cu onoarea si cu cinstea, pastrati-va cu cinste gloria si nu lasati in vreun fel sa se pateze curatenia reputatiei.

Finetea: nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Asta este o mare greseala sa treci cu vederea puricele care este in spinarea ta.

Gandul la moarte Se teme moarte doar cei ce nu s-au pregatit deloc de viata cu Hristos.

Frica de moarte nu-I din pricina, mortii ci a vietii. Vrei sa nu te temi de moarte? Traieste crestineste.

Sa stii sa mori ca vei invia in fiecare zi.

Trebuie taiate imadiat gandurile care vin, caci gandurile vin pana la moarte.

Impartasania te desavarseste nu-ti iarta pacatele.

Iertarea: atunci semeni cu Dumnezeu cand stii sa ierti.

Cuvantul care ne-a invatat teologie al Mantuitorului nu era rezistenta in suferinte. A zis: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!” Eu cu varsta mea, am putut verifica importanta acestei trairi. Nu e usor, dar e posibil (cata dragoste avea parintele fata de omul pacatos).

Iisuse, Iisuse, Iisuse iarta-ma (gravat si pe crucea parintelui).

Fiecare ins e o entitate, fiecare ins e un cer intreg, fiecare ins este un Hristos!

Iubirea Dumnezeu ne iubeste mai mult decat credem noi

Dumnezeu, poruncindu-ne sa iubim, ne-a dat si putinta sa iubim.

Lumea aceasta nu este vinovata, vinovati suntem noi ca nu stim sa iubim.

„Sa iubesti, sa iubesti mult rana si pe cel care te-a ranit”

Jertfa conditia ca sa te luminezi este sa te jertfesti.

Vedeti ca fiecare clipa poate oferi un prilej binecuvantat sau chiar unic de a va arata nobletea voastra de slujitori alturi de ingeri. Sa stiti sa iertati pe fata si in ascuns. Trebuie sa dati valoare timpului acestuia – singurul, absolut singurul pe care il avem. Iertarea, nimic nu va zgdui ca iertarea, atunci cand cineva se asteapta dupa fapta lui la rea pedeapsa. Domnul sa va dea putere impotriva intristarilor. Daca tu te-ai slefuit, te-ai induhovnicit la putinta pe care o ai, dar sincer, cu o statornicie nemaipomenita Dumnezeu il ajuta pe altul ca tu te-ai pus la punct. Deci se serveste de focul tau sa il aprinda pe celalat, pentru ca focul deja arde in tine. Spune Mantuitorul: „Ce alta doresc decat sa aprinda?” Pentru ca nu intentiile acestea – ca sa-ti asiguri o multime de oameni – salveaza. Ci cel care traieste adevarat si tasneste: fie numai cativa insi fie numai unul.

Libertatea interioara Sa fim liberi caci dragostea numai in libertate se savarseste!

De ce trebuie sa iubesti pe vrajmasi-pentru ca numai asa te poti elibera!

Manastirea este un mic cer al pamantului si este o cinste pentru toata lumea pamantului. Frumusetea este ca aici se pot cuceri tot ce e frumos, tot ce-I mult folositor, tot ce-I puternic, tot si toate, sa-l cucerim pe Dumnezeu Care ni se daruieste totul.

Mantuirea Dumnezeu face mai multe pentru mantuirea noastra decat face satana pentru pieirea noastra.

Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este nadejade spre mantuire.

Mantuitorul nu s-a rastignit pentru o categorie de greseli ci pentru tot ce este greseala pe pamant.

Milostenia Dumnezeu nu ne tine ca suntem noi foarte vrednici.  Ne tine ca este El foarte milostiv.

Vrei sa te imbogatesti? Da tot ce ai! Primesti insutit!

Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenia este sa accepti un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand.

Omul parintele contempla in propria inima intreaga creatie si pe Creatorul sau si de aceea ne spunea ca omul este un microcosmos in care se reflecta un macrocosmos si ca omul este “singura veriga de legatura intre Dumnezeu si creatie”

Tot legat de acest aspect ne spunea ca firea omeneasca este peste cea a ingerilor, fiind „chip si asemanare”. Odata a adaugat: „Ingerul este sageata trimis, atat.  Omul este cruce (si parintele si-a intins bratele). Cuprinde totul.”

Pacea: Cand constiinta nu este curate, nici inima nu poate avea pace. Ele sunt intr-o indestructibila relatie.

Pacea nu vine decat atunci cand, mai mult sau mai putin doresti cu adevarat sa nu te stapaneasca nici o patima. Cat de aproape si de coborator este Dumnezeu peste inimile acestea.

Cu un sfat vrajmas impungi pe aproapele tau acolo unde ar trebui sarutat, in inima lui.

Pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea.

Pretuirea Timpului Traieste clipa aceasta, cea de acum, asa cum trebuie, si, astfel ti-ai asigurat viitorul si ti-ai reparat greselile trecutului.

Un suspin este o rugaciune si o clipa poate fi o vesnicie.

Rugaciunea

Taci si roaga-te tainic.

„Rugaciunea lui Iisus este cea mai mare lucrare in cer si pe pamant”.

Puterea rugaciunii nu sta in cutare sau cutare cuvinte ci in felul in care se savarseste.

Sa ceara la Dumnezeu sa fie asa, cum ar trebui sa fie in lumea crestina: in conducere, in tot, sa fie pace, sa fie bine. Sa se roage la Dumnezeu! Numai Dumnezeu poate face aceste lucruri!

Frate, trebuie sa te rogi asa incat nici tu sa nu stii ca te rogi.

Ajutorul lui Dumnezeu nu intarzie daca ne-am limpezit cu totul cu inima.

Legat de puterea rugaciunii parintele Tadei de la Vitovnita spunea”Totul este cu putinta cu ajutorul lui Dumnezeu: cand omul este pus in legatura cu Izvorul vietii, cee ace doreste fiecare se implineste… Cand firea omeneasca isi vine in fire si se linisteste si se smereste cu adevarat o mare energie dumnezeiasca poate sa fie lucratoare prin firea omeneasca”

Spovedania asta-I taina care mantuieste.

O tara e tare si e buna daca are duhovnici buni.

Este o arma foarte eficace a diavolului sa iti idea rusine la spovedit. Daca te rusinezi, ascunzi din pacate.

Smerenia Omul smerit nu se vede niciodata ca este smerit. Sporesti in rugaciune si in smerenie cand simti nevoia sa te rogi cum simti nevoia de aer si de apa”.

M-am convins ca smerenia muta stelele

Pentru putina voastra osteneala cu ce daruri alese suntem invredniciti! Nu  va mai  fi iubire de sine cand uimirea va va cuprinde si veti vedea cat de mare este mila lui Dumnzeu pentru noi pacatosii. Oricarui ostenitor ii putem spune: „Smereste-te ca ai pentru ce”.

Mergeti in viata pe singurul drum, smerenia. Faceti-va un nume bun alaturi de Hristos. Rugati-va mult, cat mai mult. Veti fi liberi numai cand veti pasi cu iubire spre cei care va urasc!

Tinerii: Intrebau tinerii pe parintele: „Ce facem, parinte, cu Occidentul acesta, ca uite s-au imprastiat conceptii amestecate?” Nu este decat acest raspuns, dragii mei, si veti fi convinsi ca aceasta este: „Pune-te tu la punct! pune-ti viata la punct! Cerceteaza-te pe tine! Am spus te cunosti prea putin, te minimalizei. Acesta nu este smerenie este slabiciune. Avem atatea relatii cu cerul, avem ingeri pazitori, dragii mei. Ingerul pazitor nu doarme. Ca un casnic pazeste, cu adevarat, ca este alaturi de Dumnezeucu puteri mari.




Scrisori duhovnicesti
(fragment din scrisoarea catre Maica M.)

“Deci nu-ti face procese gratuite si tulburari primejdioase spunandu-le lor oricine ar fi din mireasma cugetelor tale. Incearca sa i iubesti pe toti. Sa poti sa ii suporti pe toti.  Trebuie sa fii libera si in felul acesta vei fi. Sa nu intelegi ca va trebui uneori sa fii o jucarie a ironiilor si sadismelor lor. Iti vei pastra demnitatea de fiinta rationala si sa le raspunzi sau sa ii faci sa inteleaga ca nu-I nicio desteptaciune in tot ce iti fac ei si nu este timp sa ne impungem. Suntem oameni cu un nume mare.

Iata deci, asa cum iti mai spuneam, ca nu toate lucrurile sunt in toate lucrurile din jurul tau.

Frumusetile cele mari si grozav de odihnitoare astaepta sa le cucerim si doresc sa pornim spre ele.”

Ramaneti cu Dumnezeu in toata vesnicia!




Sursa și Bibliografie
Scrisori catre fii mei duhovnicesti Arhimandrit Arsenie (Papacioc)
Cartea “Ochii prin care vedeam cerul” In memoria parintelui Arsenie (Papacioc). Editura Corgal Press 2015


Articol pentru Culturaduhului /
By Gina Comanescu

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns