Sfânta Muceniță Hristina – 24 iulie

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Sfintei Mucenițe Hristina (Cristina).

Această muceniță era din cetatea Tirului, fiica a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt și așezând acolo zeii săi făcuți din aur și din argint și cu podoabe împodobiți, i-a poruncit să petreacă acolo și să aducă jertfe la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept căci cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Și privind pe o fereastră a văzut cerul, și din făpturi înțelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său și i-a împărțit săracilor. Pentru aceasta a fost supusă la tot felul de chinuri de tatăl său; a fost băgată în temniță, unde rămânând multă vreme fără mâncare, primea hrana îngerească și s-a tămăduit de durerile rănilor. După aceea a fost aruncată în mare, și de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasă la uscat de un înger. Aflând că este vie, a fost închisă în temniță din porunca tatălui său, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe muceniță la întrebare, și ea, mărturisind pe Hristos, a fost chinuită cumplit. Iar după Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o îndelung. Și apoi fiind lovită de slujitori cu sulițe, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sursa: Viețile Sfinților de peste tot anul, Editura Biserica Ortodoxă Alexandria, 2003, pag.457

One Comment

  • Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Hristina

    Slăvita muceniță, fecioara Hristina,
    Mireasă aleasă a lui Hristos,
    Dușman cel mai mare vieții ei
    Pe tatăl ei l-a avut,
    Cel care a străpuns-o cu ascuțișuri de fier.
    «fiică a mea nu te voi mai numi!»

    Astfel grăi tatăl, iar fiica răspunse:
    “Eu pe tine nu te urăsc,
    deși eu lui Hristos mă-nchin,
    Iar tu lui Satan.
    În tine eu nu văd nici tată, nici prieten.
    Tu nu mă mai chemi fiică, iar eu bucuroasă sunt.
    Domnul mi-e mie tată, El e dulceața mea!”

    Răcnind ca o fiară, tatăl poruncește
    Slugilor lui torturarea fiicei.
    Aceștia o zgârie cu unghii de fier.
    Carnea trupului cade fâșii la picioarele muceniței,
    Rană după rană, fără loc sănătos.

    Cu mâna ei mucenița bucată din trup își ia
    Și cu ea lovește pe tată în necurata lui față:
    «Mănâncă, Urbane, mănâncătorule de carne,
    Mănâncă, păgâne, al fiicei tale trup!»

    În acea noapte Urban sufleul și a dat,
    Și-n iad și l-a unit cu al Satanei.

    Hristina a chinuit și sângele și a vărsat,
    Biruitoare ieșind asupra dușmanilor și lumii.

    Fecioara Hristina, muceniță slăvită,
    Preaslăvitu-s-a veșnic de către Hristos.

    Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: