Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Stimați urmăritori,
iubiți ucenici duhovnicești,


Simt, după mult timp, din nou o nevoie duhovnicească să reiau citirea, dar și postarea, paginilor cărții Sfântului Justin de Celie „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”. Căci, atunci când se aglomerează în spațiul public învățăturile, cea ortodoxă este ca o lumină în mijlocul lor; precum soarele în mijlocul stelelor cerului se prezintă, așa și învățătura creștină ortodoxă în fața religiilor umaniste, culturii umaniste, progresului simplu umanist, strălucește cu putere divină. Iar citirea formează gândirea și din citire luam Duh. Învățătura primită prin citire construiește la toți concepții, percepții, înțelesuri, gândire. De aceea izvoarele Ortodoxiei sunt izvoare ale sănătății, ale vieții, ale prospețimii, ale luminii, ale adevărului. Și de ele Biserica Creștină Ortodoxă nu a fost și nu trebuie să fie lipsită, până la a Două Mare Venire a lui Hristos, din Nou.
ierom. Nectarie


Prin lucrarea faptelor bune evanghelice, omul dobîndește putere asupra sa și asupra firii. Alungînd păcatul din sine și din lumea care îl înconjoară, omul alungă totodată puterile sălbatice și distrugătoare, preschimbă în întregime și sinele lui, și lumea, îmblînzește firea, atît în sine, cît și în jurul său. Cele mai bune pilde ale acestui fapt sînt Sfinții: aceștia, sfințindu-se și schimbîndu-se la față prin deprinderea și lucrarea faptelor bune, totodată sfințesc și schimbă la față firea din jurul lor. Sînt numeroși Sfinții care au fost slujiți de fiarele sălbatice, care numai prin starea lor de față îmblînzeau leii, urșii și lupii. Purtarea lor față de făpturi a fost și este rugăciunea, blîndețea, milostenia, gingășia, purtare lipsită obrăznicie, răutate, sălbăticie și vrăjmășie.

Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt, lucrarea ortodoxă, nu se întemeiază pe impunerea din afară, silnică, mecanică, ci pe primirea lăuntrică, de bună voie, personală a Domnului Hristos, prin lucrarea neîncetată a faptelor bune evanghelice; fiindcă Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe căi din afară, văzute, ci pe căi lăuntrice, duhovnicești, nevăzute. Mîntuitorul a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. Nici nu vor zice: Iată, aici! sau: Iată, acolo! Căci împărăția lui Dumnezeu în lăuntrul vostru este (Luca 17:20-21), adică în sufletul zidit de Dumnezeu după chipul Său, în sufletul sfințit de către Duhul Sfînt; fiindcă Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, și pace și bucurie în Duhul Sfînt (Romani 14:17). Da, în Duhul Sfînt, iar nu în duhul omului. Ea poate fi în duhul omului în măsura în care acesta se umple de Duhul Sfînt, cu ajutorul faptelor bune evanghelice. Drept aceea, prima și cea mai mare poruncă a lucrării ortodoxe este: Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și acestea toate se vor adăuga vouă (Matei 6:33) – adică se vor adăuga toate cele trebuitoare pentru păstrarea vieții trupești: hrană, îmbrăcăminte, locuință (v. Matei 6:25-32). Toate acestea sînt doar un adaos la Împărăția lui Dumnezeu, Iar civilizația Apusului caută mai întîi acest adaos. În aceasta stă tragedia ei: că și-a cheltuit sufletul îngrijindu-se de lucruri. Iar Domnul cel fără de greșeală a spus o dată pentru totdeauna: Nu vă îngrijiți cu sufletul vostru de ce veți mînca și de ce veți bea, și nici cu trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca… căci toate acestea neamurile le caută; căci știe Tatăl vostru cel ceresc, că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și acestea toate se vor adăuga vouă (Matei 6:25; 3:33; Luca 12:22-31).

Nesfîrșită este lista nevoilor pe care omul zilelor noastre și le inventează cu lăcomie; și, pentru a-și satisface aceste nevoi nenumărate și fără noimă, oamenii au prefăcut acest astru de aur al lui Dumnezeu în abator. Domnul cel iubitor de oameni ne-a descoperit de mult singurul lucru de trebuință fiecărui om în parte și întregii omeniri laolaltă. Care este acesta? Dumnezeu-Omul Hristos și tot ceea ce El aduce prin Sine: adevărul Dumnezeiesc, dreptatea Dumnezeiască, dragostea Dumnezeiască, bunătatea Dumnezeiască, lumina Dumnezeiască, sfințenia Dumnezeiască, nemurirea Dumnezeiască, veșnicia Dumnezeiască și toate celelalte desăvîrșiri Dumnezeiești. Iată, acesta este lucrul de trebuință pentru om și pentru omenire, iar toate celelalte nevoi ale omului sînt, asemuite cu aceasta, atît de neînsemnate (v. Luca 10:42).

Atunci cînd omul cugetă cu evanghelică seriozitate la taina vieții lui și a lumii, el ajunge în chip cuvenit la încheierea că trebuința tuturor trebuințelor este aceea de a tăgădui toate trebuințele și de a urma în chip hotărît pe Domnul Iisus Hristos, de a merge și a se uni cu El prin deprinderea și lucrarea faptelor bune și nevoințelor evanghelice. Dacă nu face asta, omul rămîne duhovnicește fără roadă, fără rost, se împrăștie, putrezește și moare cu încetul, pînă sfîrșește prin a muri în întregime, fără a mai rămîne ceva din el, fiindcă Dumnezeiasca gură a lui Hristos a grăit: Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămîne în viță, tot astfel nici voi, dacă nu rămîneți în Mine. Eu sînt vița, voi sînteți mlădițele. Cel ce rămîne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nimic nu puteți face. Dacă cineva nu va rămîne în Mine, e aruncat afară ca mlădița și se usucă; și o adună pe ea și în foc o aruncă, și arde (Ioan 15:4-6).

Sursa: Biserica Orthodoxă și ecumenismul, Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească, Sfântul Justin (Popovici) de la Celie.

Lasă un răspuns