Societatea umanistă și cea Dumnezeu-omenească

Biserica Ortodoxa si ecumenismul, Sfântul dumnezeiescul parinte Iustin Noul Theolog, de la Manastirea Sfinților Arhangheli, Celie, Serbia

Sfântul Justin Noul Theolog



Stimați cititori,

Continuam citirea scrierilor Sfântul Justin Noul Theolog, în care el, cu părere de rău, arată decăderile societății europene. Sfântul vede și prezintă evenimentele din punctul de vedere al credinței apostolice ortodoxe. El arată îndepărtările de adevăr ale societății europene, dar, în același timp, și așteptările întregii umanități, priviri tainice îndreptate înspre Continentul European. Da! Este adevărat că acest continent european, prin popoarele sale, a fost lumină pentru omenire. Tocmai despre acestea, Sfântul lui Dumnezeu, părintește, cu asprimea unui tată, amintește fiilor de primul mileniu, de al doilea, de evenimente, adevăruri, așteptări, pe care fiii auzindu-le, nu au cum să nu-i mustre ale conștiinței creștine rămășițe.


Justin, Sfântul lui Dumnezeu, care fiind născut la sărbătoarea „Bunei Vestiri” 25 martie 1894, a și plecat din această lume tot la „Buna Vestire”, 25 martie 1977, numele ales de părinți săi fiind „Blagoie”, în limba natală apropiat sensului cuvântului ”Blagoveștenie”. Distincție a caracterului, sau mai degrabă misiunii, care l-a caracterizat în toate activitățile vieții sale temporare – binevestitor al Evangheliei Domnului Iisus. Un om duhovnicesc cu duh apostolic, distins prin sfințenia vieții și mintea luminată …

Însuși Sfântul a trăit în Belgrad și la Celie, a studiat în Europa: în Anglia, Grecia, născut fiind și viețuind în inima Continentului European – Serbia Europeană. Bineînțeles că textele trebuie privite și înțelese în ansamblu, întreaga carte – „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”, și nu încercat să fie înțelese fragmentat, dacă vrem să ne apropiem de gândirea patristică și filosofică a acestui mare părinte al Bisericii Ortodoxe.
 
ierom. Nectarie (R.)



 
         Dacă va rămîne cunoscut prin ceva continentul european în istoria acestui astru, va fi, pesemne, prin aceea că a știut să inventeze nenumărate probleme, și nu a fost în stare să dezlege nici măcar una singură dintre cele însemnate, spre folosul întregului neam omenesc. Aici trebuie avute în vedere, în primul rînd, așa-numitele probleme sociale. Dorința de a le dezlega a ajuns o manie a aproape tuturor europenilor. Îngăduiți-mi însă întrebarea: Cine din ei le dezleagă fără foc și sabie, fără inchiziție și ruguri? Omul european stă încurcat, tulburat și furios în fața problemelor sociale, ca și în fața problemei omului. De ce? Fiindcă problemele societății, restrînse la elementele lor întemeietoare, nu-s altceva decît problema omului înmulțită cu numărul inșilor din care este alcătuită întreaga societate. Omul, prin însuși faptul că e om, e mădular al organismului social, în care aduce conținutul și problematica sa psiho-fizică. Dar problematica omului și cea a omenirii sînt, la bază, identice: problemele adevărului și dreptății, vieții și morții, binelui și răului, nemuririi și veșniciei, cerului și pămîntului chinuie, și omul și omenirea – dar mai întîi pe om ca ins, și apoi omenirea ca obște. De aici se trage încheierea logică: cel ce rezolvă problema omului a dezlegat și problema societății, a oricărei societăți, de la cea mai numeroasă pînă la cea mai puțin numeroasă; de la familie pînă la omenire.



Sursa: Prof. Dr. Justin (Popovici), Biserica Orthodoxă și ecumenismul

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns