Sf. Justin Noul Theolog: Biserica Ortodoxă și ecumenismul

Societatea umanistă și cea Dumnezeu-omenească

         În vederea dezlegării problemei omului și societății prin mijloace umaniste, în Europa s-a căzut în două extreme: sau omul a fost micșorat, batjocorit, lăsat de-o parte și tăgăduit de dragul societății, sau societatea de dragul omului. (În umanismul propriu-zis al Europei – ce are rădăcini religioase: infailibilitatea papală, care în protestantism evoluează în infailibilitatea oricărui ins – întîietatea a dobîndit-o insul. Societatea ce are pe individ drept criteriu și punct de plecare al ei nu este nimic altceva decît o satisfacere organizată a intereselor individuale, adică o consfințire legalizată a egoismului omenesc. Ca urmare, e pe deplin firesc să fie înjosită și personalitatea omenească, prin impunerea individului ca întreg social egoist, și societatea, prin impunerea individului ca monadă egoistă. Amîndouă acestea sînt dogme ale civilizației apusene, care se ciocnesc între ele și care se impun „ferro ignique” – prin foc și sabie – de veacuri întregi omenirii, ca o mîntuire a ei). Noi însă vrem o dreptate desăvîrșită, și pentru om, și pentru societate, dreptatea care va ține totdeauna cumpăna între valorile Dumnezeiești ale omului și toate valorile de preț și neschimbate ale societății. Noi voim o societate în care să se păstreze deplinătatea persoanei omenești și dumnezeiasca ei măreție, în care omul nu va fi micșorat, nu va fi schilodit, nu va fi prefăcut în pigmeu, nu va fi mecanizat, nu va fi preschimbat în marionetă, spre folosul distincției de clasă, al neamului și al statului, al culturii și al civilizației, al științei și al religiei. Noi vrem o societate în care persoana și societatea se întregesc, se într-ajutorează, se întăresc și se desăvîrșesc una pe alta; o societate în care fiecare este unit duhovnicește cu toți și toți cu fiecare în parte, în care fiecare trăiește prin toți și cu ajutorul tuturor, dar și toți trăiesc prin fiecare și cu ajutorul fiecăruia. Aceasta înseamnă că noi am vrea o societate care se înfățișează și este un organism, un trup, iar mădularele ei sînt mădulare organice ale unui tot unitar: tu ești ochi, acela mînă, eu picior; așa încît să nu poată spune: Nu am nevoie de tine, sînt puternic și fără tine. Pentru ca mîna să lucreze, are nevoie de ochi, care să o conducă, și de picior, care să o poarte; de asemenea, ca ochiul să vadă, are nevoie de mînă, care să-l hrănească, și de picior, care să-l poarte; și iarăși, pentru ca piciorul să meargă, are nevoie de ochi, ca să-l conducă, și de mînă, care să împreună- lucreze cu el. Toți sîntem mădulare ale organismului societății, mici și mari, văzuți și nevăzuți, dar mădulare care trăiesc unul cu altul și unul prin altul; fiecare împreună-lucrează cu toți și toți cu fiecare. Iată ce se întîmplă în trup: ca să crească un fir de păr pe cap, împreună-lucrează laolaltă cu el trupul întreg; dar și firul de păr, cu scopul lui propriu, este trebuincios pentru trup, pentru că apără capul și este un priceput conducător al căldurii. Luați aminte, de asemenea, la trupul omenesc: în el avem cel mai bun exemplu de societate, de prietenie, de împreună-lucrare, de trăire laolaltă, de slujire a altuia, a aproapelui; fiecare mădular slujește toate celelalte mădulare și toate celelalte mădulare slujesc pe fiecare în parte. Degetul cel mic al mîinii slujește organul atît de delicat, ochiul, și pe acela care este încă și mai delicat, creierul; dar și ochiul și creierul slujesc degetul. Cu cît este mai însemnat un organ în lăuntrul trupului, cu atît el săvîrșește o slujbă mai de răspundere și este slujitorul oricărui organ mai mic decît el din trup. Inima este cel mai însemnat organ din trup, dar totodată ea este și cel mai mare slujitor al trupului; ea slujește neîncetat fiecare părticică în parte și tot trupul laolaltă.

Să nu vă pară curios acest lucru; așa este întocmirea trupului: tot ceea ce este mai mare în el este mai mare pentru ca să slujească ceea ce este mai mic decît el. Nu vedeți că smerenia este fapta bună cea mai de seamă, care orînduiește toate legăturile din lăuntrul trupului omenesc? Ceea ce este mare se smerește înaintea a ceea ce este mai mic și-i slujește; iar ceea ce este mai mare se smerește și mai mult! Tot astfel trebuie să se întîmple și în societatea dorită și desăvîrșită: cel ce este mai mare să slujească pe cel ce este mai mic; omul învățat să slujească pe cel neînvățat; înțeleptul pe cel simplu; bogatul pe sărac; cel mai mare să fie mare prin aceea că este slujitorul de bună voie al tuturor. Toate se întîmplă aici potrivit cu legea firească, dar și Dumnezeiască a Dumnezeu-Omului: Cel care între voi vrea să fie mai mare să fie slujitor al vostru, și cel care între voi vrea să fie cel dintîi să fie sluga voastră (Matei 20:26-27). Pentru că aceasta este o lege și pentru cel mai desăvîrșit om, Dumenezeu-Omul Hristos, Care nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și de-a sufletul Său preț de răscumpărare pentru mulți (Matei 20:28). și, într- adevăr, există vreun slujitor mai mare al neamului omenesc în afară de blîndul Dumnezeu-Om? Iar Eu sînt în mijlocul vostru, ca cel ce slujește (Luca 22:27), zice El ucenicilor Săi; ca slujitor Care-i slujește pe ei cu umilință, îi învață adevărul despre cele Dumnezeiești – dreptatea Dumnezeiască, dragostea Dumnezeiască, bunătatea Dumnezeiască, puterea Dumnezeiască – pentru ca să poată cunoaște și învinge păcatul, răul și moartea, și să se facă, cu ajutorul Dumnezeiesc, buni, nemuritori, veșnici. Nu numai întrupat ca om, ci și ca Dumnezeu-Cuvîntul El îi slujește neîncetat pe oameni, cu ajutorul întregii firi, cu ajutorul universului; îi slujește neîncetat și cu umilință, numai ca să-i învețe legea aceasta Dumnezeiască prea-înaltă, cosmică și firească: cum că, adică, cel mai mare slujește pe cel mai mic, și încă cu bucurie și cu bunătate. Pentru aceasta, gura Lui Dumnezeu-omenească a spus în ce privește legea aceasta următoarele: Cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai mic și cel ce este mai întîi – ca sluga…, că tot ce se înalță pe sine se va umili, iar cel ce se umilește se va înălța (Luca 22:26; 18:14). În realitate, toată Evanghelia Dumnezeu-Omului, de la început și pînă la sfîrșit, nu este nimic altceva decît o icoană și o mărturie de nebiruit a acestei legi Dumnezeiești cosmice sau, mai degrabă, universale.


Sursa: Sfântul Justin Noul Theolog, Biserica Orthodoxă și ecumenismul

Lasă un răspuns