„De mii de ani încoace…”

De mii de ani încoace se varsã roşu sânge,

de mii de ani încoace-n rãzboaie lumea plânge

Dar vine şi-ntrebarea cea pusã clar ades:

Din valuri mii de sânge nimic n-am înţeles?!

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este shutterstock-60658576.jpg



1. De mii de ani încoace, rãzboiul vieți omoarã,
De mii de ani încoace, discordia gropi clãdeşte …
De mii de ani încoace, prin pizmã se doboarã
Iubirea, mila, pacea… iar moartea stãpâneşte!

2. De mii de ani încoace, se varsã roşu sânge
Pe tina omenirii în van, doar din mândrie…
De mii de ani încoace, amarnic Terra plânge
Vãzând câți morţi rãzboiul aduce-n marea-i glie!

3. De mii de ani încoace, se pierde-a lumii pace
Şi-n locul ei rãzboiul se ‘nalțã tot mai tare…
De mii de ani încoace, se pierde crunt şi tace
Iubirea cu-al sãu cântec : prin zgomot de-narmare!

4. De mii de ani încoace, se pierd prin bãlți de sânge
Mulți fii ai omenirii : ucişi prin lupte grele,
De mii de ani încoace, rãzboiul lacom strânge
Cadavre noi … şi-n pizma-i îşi râde mult de ele!

5. De mii de ani încoace, rãzboiul naşte-orfani
Şi umple tot pãmântul de haine de-ndoliere…
De mii de ani încoace, brutali domni, ce-s tirani,
Prin lupte şi prin moarte tot catã-a lua putere!

6. De mii de ani încoace, tot plânge omenirea
Sub vrajbã şi rãzboaie şi crime-ades zdrobitã…
De mii de ani încoace, se pierde pãciuirea
De arme şi-atât sânge vãrsat în van gonitã!

7. De mii de ani încoace, se pierde omenia
De setea de putere şi pizmã sfâşiatã …
De mii de ani încoace, dispare prietenia:
De falsuri şi minciunã şi mii trãdãri surpatã!

8. … De mult, mult timp încoace, se nasc puțini; şi mor
Mereu mai mulți: ca mizã fiind banii şi puterea …
De mii de ani încoace, popor pe-un alt popor
Se pradã: vrând mai mare sã-şi afle, în tot, averea!

9. De mult, mult timp încoace, vedem cu-ngrijorare
Cum omul ca şi-o marfã adesea-i socotit…
De mult, mult timp încoace privim ce crunt dispare
Credința…, sub pretextu-i-fiind banul, des, slujit!

10. De mii de ani încoace, mii oameni mor în van:
Prin lupte de putere sau negre, lungi rãzboaie,
De mii de ani încoace, mii gropi: în chip tiran,
Deschid ale lor hãuri… sã-nghitã morți, o droaie!

11. De mii de ani încoace, se udã-a lumii tinã
Cu sânge-n loc de apã, cu morţi ca-ngrãşãmânt…
De mii de ani încoace, violența cea hainã,
Distruge vieți şi doliu împrãştie pe pãmânt!

12. De mii de ani încoace, dintre cei mari, vreunii,
Din pofta cea avarã şi-orgoliu nasc rãzboi,
De mii de ani încoace, privim cumplit cum unii
Pe valuri mari de sânge se ‘nalță-n tronuri moi,

13. De mii de ani încoace, Irod cel vechi şi nou 
Creeazã morţi din setea-i murdarã : de putere,
De mii de ani încoace, Caiafa-n surd ecou
Grãieşte: ”Rãstigneşte-L!”  ‘nãlțându-şi propria-i vrere!

14. De mii de ani încoace, nou-vechiul Iuda catã
Ce vieți sã mai trãdeze … pe-arginți  vieți tot vânzând,
De mii de ani încoace, Ahab vechi-nou, cu toatã
Puterea-i vrea sã piardã : pe noi Naboți, prãdând!

15. De mii de ani încoace, noi Caini îşi surpã fraţii
Din crunta, grea invidie sau simpla lãcomie…
De mii de ani încoace, sunt fii ce-omoarã tații
Sau mamele:  din pofta de slavã şi-avuție!

16. De mii de ani încoace, pãrinții-şi pierd copii,
Din pizma cea murdarã sau neagra dezbinare…
De mii de ani încoace, morți foarte-s unii vii :
Când duhul lor în lupte pe bani sau slavã moare!

17. De mii de ani încoace, se-ngroapã lumea-n jale,
Şi-n plânsuri mari şi multe … de mulți nici luate-n seamã,
De mii de ani încoace, pe cruda vieții cale
Se pierde-n vrajbe pacea, lãsând în urma-i teamã!

18. …O, câte vieți curmate de-a valma vor mai fi
Ca sã-nvãțãm cã pacea-i comoara cea mai mare?!
O, câți ucişi mai fi-vor pe lume, zi de zi,
Pentru-a-nţelege omul cã mult prea crud se moare?!

19. …O, câte bãlţi de sânge ‘neca-vor iar pãmântul
Ca sã-nvãţãm:  rãzboiul pe veci a îl stopa?!
O, câți orfani mai fi-vor sã plângã pe mormântul
Ce-ascunde-a lor familie, spre-a şti pacea-a o vrea?!

20. …O, câte cruci mortuare vor trebui sã-aparã
Pentru-a-nţelege omul ce mult PACEA conteazã…,
O, câți din noi, din oameni, vor trebui sã piarã
Ca toți să vrem o lume în care ea tronează?

21. …Sã ne trezim cu toții, cu-ai noştri ochi privind
Ce pagube amare rãzboiul crunt produce
Şi câte morți şi lacrimi şi jale-n mulți clãdind,
Orgoliul crunt, prin pizmã şi moartea grea, aduce!

22. Cãci pizma nu clãdeşte, ci surpã : distrugând
Tot ce-i clãdit vreodatã cu râvnã şi-n unire,
Iar crima nu ne ‘nalțã, ci pe-oameni coborând,
În groapã-i prãbuşeşte : spre-o veşnicã-osândire!

23. Iar cei ce vãd rãzboiul ca drum pentru-nstãrire
Sau drum cãtre putere şi scopul lor hain…
Ei bine, luare-aminte sã ia cu-a lor pornire :
Cã pierde-vor pe lume mai mult decât obțin!

24. Cãci vor mai mulți sã prade pe alții pentru-avere,
Dar pierd mai mult în luptã decât vor câştiga…
Sau vor mai mulți sã-ntindã lor sfera de putere
Dar fiind conduşi de pizmã, mai mult şi-o vor scurta!

25. Ori vor mai mulți s-omoare pe alții, vrând pãmânt,
Resurse mari… şi-n bombe se bat pânã se-omoarã,
Şi-ajung, ca şi-ai lor oameni, cu-al luptei crunt avânt,
Şi  glia chiar, pe care o-au vrut aşa, sã piarã!

26. …Şi-atunci cine câştigã între ei … cãci morți au toți,
Şi groaznice distrugeri creeazã orice parte?!
Şi-atunci cine victoria o ia, …tu, ce socoți,
O, om pribeag?! Niciunii! Ci numai neagra moarte!

27. Iarã cu ea satana… ce râde cu putere,
Vãzând atâta haos creat prin voia sa!
Şi-n jur nimic rãsunã… decât o grea durere
Pentru cei morți sau rude, răniți ce-ar delira!

28. …O, vino, Doamne Sfinte, o, vino Blând Iisus,
Şi varsã-n lume pacea ce-o ai, al Pãcii Domn,
O, vino, lin, Christoase şi-n mila Ta, nespus,
Alungã al conştiinței murdare negru somn!

29. Şi umple lumea noastrã aşa cum ai voit,
De pace şi de milã, iubire şi dreptate,
Şi-alungã o, Divine Stãpâne ,negreşit
Din inimi :  orice poftã de crimã sau pãcate!

30. Şi fã-ne, Doamne Sfinte, aşa cum ai voit :
Miloși, Uniți în bine, cu Duh de Pace plin,
Real credincioși, Dreptatea lucrându-o neclintit
Şi plini de-a Ta Iubire în veci de veci. Amin!”

By Georgiana Grigore

Lasă un răspuns