Divina Parascheva, Copila Milei Sfinte, cu-orfana cea sărmană ce-n drum plângea fierbinte!

Sf Cuvioasă Parascheva-icoană de colectie-foiță de aur-semnată ...

Poveste despre mila Măritei Cuvioase… sau cum vrea Domnu-a face şi-azi faptele frumoase!  (poveste pentru micuții creştini şi nu numai)




1. Pe strada cea pustie, murdară, prăfuită,
Prin neaua troienită ce-astupă gropi şi tină,
Sărmană şi-nghețată, micuță, zdrențuită,
Desculță, o copiliță aleargă şi suspină!

2. Pribeagă şi-obosită, firavă, zgribulită,
De-abia fugind prin neaua cea mare şi-afânată,
De mulți neluată-n seamă, orfană, necăjită,
Cu micile-i picioare aleargă tulburată!

3. Cu ochii plini de lacrimi, cu buze-nvineţite
De-atâta frig şi zbucium, cu duhul tot mâhnit,
Aleargă ea, micuța, prin satele-mpânzite
De oameni  şi spre traiu-i se-ocupă de cerşit!

4. Trecut-a multă vreme… trecut-au, rând pe rând,
Şi ceasuri, dar şi zile de când orfană-i ea
Şi tristă şi uitată şi-n lipsuri orişicând…
Cerşind, se luptă-n viață să poată a mai sta!

5. Prin frig, prin nea, pe drumuri, scâncind pe orişiunde,
Şi zilnica pâinică sperând a o avea,
Tot merge-n sate, case, pe lungi cărări sau unde
Ar da de-un om pe cale, s-o poată ajuta!

6. E singură, sărmană, orfană, slabă foarte,
Şi-amar pe dânsa poartă hăinuțe zdrențuite,
Hăinuțe foarte proaste, murdare, sau pe-o parte
Mai lungi… şi-n altă parte mai scurte-şi-nvechite!

7. Şi merge-aşa, aleargă, nici nu ştie spre cine,
Nici nu ştie ce hrană în drumu-i va afla…
Un lucru doar ea speră: că grijă de-al ei bine
Cu-a Sa milostivire, şi-azi Domnul va purta!

8. Doar ea e pe cărare, doar ea…  sau cel puțin
Aceasta i se pare-şi fuge, tot brăzdată
De fulgii mari şi gheața din viscol-dar…  senin,
Îi iese-n drum şi-o strigă cu milă-o blândă fată!

9. Se-opreşte-n loc sărmana, nu ştie cine-i cea
Ce vine-n calea-i tristă, speranța renăscând,
Dar ea, o-aşteaptă, cată spre ea sfios şi-aşa
O vede că-i bogată,  hăinuţe scumpe-având!

10. Îşi pleacă ea, sărmana, îşi pleacă fruntea sa
Şi-n calea-i o salută pe tânăra fecioară,
Şi-i spune ei: „Mă iartă, mi-i foame, dacă-ai vrea,
M-ajută, căci n-am hrană şi tare-i frig pe-afară!”

11. Privea cu ochii sinceri,duios şi drăgălaş
Spre orfană, Parascheva: fecioara cea miloasă,
Ce-atunci pe drum, înaintea-i, pe tristul copilaş
Vedea, pe când, pe gânduri, ieşea din Sfânta Casă !

12. Şi-i spuse ea orfanei-ea, care auzise
În Casa Cea Divină ce Domnul Sfânt spunea:
„ O, haide, nu te teme, ci-ascultă cele zise
De mine: şi ia-mi haina, şi dă-mi-o-n schimb pe-a ta !

13. Te rog, îmi lasă mie în loc hăinuța ta,
Ca eu s-o-mbrac şi astfel să fac ce-a vrut Iisus,
Prin port în viața-mi toată-şi-anume: „Cel ce-ar vrea
Să Mă urmeze-n lume…” aşa cum El a spus,

14. De sine lepădare să aibă, crucea-şi luând,
Şi Mie să-Mi urmeze!”… şi eu vreau a-L urma!
Şi-orfana cea sărmană, mirată, ascultând
Pe mica Parascheva, aceasta o-ntreba:

15. „ O, cum, domniță bună, o cum de-a-mi cere poți
Să iau a tale haine, dând ție-a mele zdrenţe?!
O, cum de-a tale multe podoabe mari îți scoți
Și-n locul lor vrei astăzi să-ți pui a mele trențe?!”

16. Zâmbea mica fetiță, zâmbea ea, mult miloasa
Copilă, Parascheva, şi-i spuse ei aşa:
„ O, să n-ai griji, micuțo sărmană, căci am casa
Umplută de-aste haine, dar caut altceva!

17. Eu vreau să-L am pe Domnul Cel Sfânt, Mântuitor,
Cel ce-a venit pe lume sărman şi-n umilință,
Pe-acel ce-n ieslea rece venit-a şi-ulterior
Purtat-a doar cămaşa-i cu Sfânta Sa Voință!

18. Şi vreau, cum în Cuvântul cel Sfânt am ascultat
În Casa cea Divină, să pot cu El a fi…
Deci,pentru-a face asta, eu vreau: ca ne-ncetat
De mine să mă lepăd, luând crucea-mi zi de zi!

19. Şi cum Îl am pe Dânsul?! Cu drag, de cei mai mici
Ai Lui purtând de grijă prin toate ce-aş lucra,
Să-mi strâng comoară veşnic: nu-n lumea rea, aici,
Ci-n Ceruri, unde-aceasta etern se va păstra!

20. O, grijă n-ai micuţo, deloc, ci, mult mai bine,
Pe Domnul Cel din Ceruri Îl laudă cântând,
C-a vrut să poarte grijă şi astăzi, blând, de tine,
Iar, de-azi, să vii la mine spre-a te-ajuta, oricând!”

21. Încet, cu tremurată a ei voce sfioasă
Îi mulțumea fetița sărmană Celui Sfânt
Şi micii Parascheva (viitoarea Cuvioasă),
Care-avusese milă de dânsa pe pământ!

22. Şi-aşa, de-atunci încolo, cu toţii auzeau
Ce mare-i bunătatea copilei credincioase,
A Sfintei Parascheva, şi mulţi sărmani primeau
A ei ajutorare şi-a ei vorbe duioase!

23. Dar iată că satana, cel rău şi necurat
Deloc vedea ca bună a Sfintei comportare,
Şi ce făcu?! Cu pizmă, mereu întărâtat
Crea mari vrajbe-n casa curatei, mici fecioare!

24. De ce?! Fiindcă părinții-i, văzând pe fiica lor
Venind înveşmântată cu hainele murdare
A micii cerşetoare,mâhniți, tulburător,
Pornit-au Paraschevei să dea aspră mustrare!

25. Dar ea, primind mustrarea nespus de bucuros,
Mai mult spre fapte bune şi milă alerga,
Şi mult mai mult, luând crucea-i, pe-al Vieții Domn: Hristos,
Prin fapte şi credință şi râvnă Îl urma!

26. Şi-apoi, Prea Cuvioasa, luând calea pustniciei,
Precum putea, mulți oameni sărmani ea miluia
În taină şi cu râvnă şi-n greul sărăciei
În pace ajutoru-i spre dânşii-şi îndrepta!

27… Şi cine-ar putea spune ce fapte minunate,
Ce milă ea purtat-a de cei săraci mereu,
Şi cum şi părintescul locaş lăsând în spate
Mireasă-a fost de-a pururi, curat, Lui Dumnezeu?!

28. Căci nu numai că viața-nchinat-a Celui Sfânt
Lăsând în urma-i casa-i şi traiul cel luxos,
Ci n-a avut alt mire cu sine pe pământ,
Deşi părinții-i vrut-au, decât doar pe Hristos!

29. Şi-n orice loc, cu milă mergând, îi ajuta
Pe cei săraci, şi-n pace bolnavii vindeca,
La cei orfani, mămică miloasă blând era,
Iar celor fără sprijin puterea ei dădea!

30. Şi toate, toate,  toate, cu sfânt avânt făcea
În Sfântul, Bunul Nume al Domnului Iisus,
Şi nu ştia nici stânga ce dreapta ei lucra,
Iar ea căta, nu-n lume răsplata ei, ci Sus!

31. Ea nu pornea pe-alocuri să strige cu mândrie:
„Priviți ce milostivă sunt eu prin ce lucrez!”
Şi nici voia vreun altul de fapta ei să ştie,
Ci-a zis: „Doar Domnul să ştie: că-L urmez!”

32. Preacuvioasa milă în orice zi lucra,
Dar gloria cea lumească ea nu căta nicicând,
Şi nu spunea la nimeni când milă ea făcea,
Neumilind pe-aceia ce-i ajuta oricând!

33. Schimbat-a ea cu milă, schimbat-a haina sa
Cu cea a cerşetoarei, discret, prin voia sa,
Şi n-a vrut pentru asta vreo laudă să ia,
Ci-a luat numai mustrarea părinților, prea grea!

34. Făcut-a milostenii, făcut-a fapte bune
Vrând să le ştie pe toate doar Hristos,
Şi n-a chemat vreo presă sau post TV spre-a spune,
Ca alții… ce mult bine lucrat-a ea,  „milos”!

35. (Şi tot aşa lucrat-a şi-un Sfânt Arhiereu
Al Mirei, Nicolae, cel ce-n ascuns dădea
La cei sărmani şi-acelor fecioare, ce trai greu
Duceau – milă şi daruri, de rău spre-a-i apăra!)

36.… Iar Sfânta,pe ai vremii sărmani și-orfani cercaţi
Cu drag, cu-a sa iubire oricând a miluit,
Şi pildă dat-a veşnic la toți acei bogaţi:
Căci n-a ştiut nici stânga-i ce dreapta-i a clădit!

37. De ce?! Căci ea lucrat-a ce-i bun şi mila sa
Nu vrând a lua vreun titlu sau glorii-acumulând,
Nu vrând a fi văzută de alții sau cumva
Spre-a-şi face fani pe urmă, spre-o funcție candidând!

38. Ea n-a lucrat vreo faptă de milă spre-a se scrie
Pe-alocuri, sau pe urmă vreun interviu spre-a da,
Ci-n mod DISCRET: cum cere chiar DOMNUL din Vecie,
Spre cei săraci cu milă privea şi-i ajuta!

39. Căci ea ştia prea bine ce Domnul Sfânt spunea
„Să nu fiți niciodată precum cei farisei,
Ce zeciuieli din izmă le dau spre-a îi vedea
Mai mulți, căci real spun vouă: şi-au luat răsplata ei!,

40. Când dai tu, să nu ştie nici dreapta ce-a lucrat
Ea, stânga ta, ca, astfel, să vadă fapta ta
Doar Cel de Sus; şi astfel să fii recompensat
De EL, iar NU de oameni; să vrei doar plata SA!

41. Şi-aşa, a ta comoară să fie adunată
În Ceruri, nu în lume: acolo unde ea
Nu va fi nici de molii mâncată, nici furată
De hoți-şi-unde rugina deloc n-o va strica!”

42. Smerita-i pildă: fapta miloasă și discretă,
Lăsat-a nouă-n lume Divina Cuvioasă,
Cinstita Parascheva; povața ei concretă
Ne-arată: CE numeşte Hristos ca „faptă-aleasă”.

43. Şi-n orişice lucrare de milă sau de bine
Să punem toți discreția,smerenia iubitoare,
Cu care ea schimbat-a veşmântul de pe sine
Cu haina ponosită a micii cerşetoare…!

44. Şi să nu luăm exemplul acelora ce vor
Să facă „milostenie” în public, pe ecrane,
Ci să luăm pilda celei ce sare-n ajutor
Discret şi blând… şi haina-i o dă micii sărmane!

45. Căci mulți sunt cei ce-adesea spre-a lor glorificare
Se-arată a fi oameni „miloși” cu-un om, oricare,
Pe când, de fapt, pe-acela, cu-o astfel de purtare
Jignind, la umilință-l supun, fără păsare!

46. Sau alții ” mila”-aceea lucrând,  de fapt ar vrea
Ca toți acei de dânșii, să-i spunem, „ajutați”,
Servicii lor să facă…,  și-așa ar aplica
Principiul „Do ut facias!” [1],  fiind rău interesați!

47. Și, tot așa: când Sfintei slujim, să o lucrăm
Real prin port și cuget în traiul omenesc,
Căci mulți sunt cei pe care adeseori i-aflăm
Mimând că ei „slujire”  îi dau, pe când smintesc!

48. Și nu smintesc adesea pe față, FALȘI fiind ei,
Ci, mult mai grav, în TAINĂ pe oameni atrăgând,
Spre RĂU în loc de BINE și-n port fiind FARISEI,
Fac voia REA, pe Domnul că-urmează ei spunând!

49. Căci spus-a DOMNUL VIEȚII: „Atenție! Vor veni
Profeții ce minciună grăiesc, spre-a amăgi
Pe mulți, iară iubirea din inimi s-o răci
Din cauza nedreptății ce-n vremea-aceea-o fi!”

50. Și spus-a El: Aceia (proorocii mincinoşi),
Cerca-vor chiar să-nșele, de lor va reuși,
Chiar și pe-aceia care-s aleși, deci credincioși
Realmente, (care-n Domnul trăiesc prin ce-ar plini!)

51. Dar ce ne spune Dânsul!? Să-i credem?! NU ! Deloc!
Ci să-L urmăm pe Dânsul cătând la ROADA lor,
De ce?! Fiindcă neghina zvârlită fi-va-n foc
De EL, chiar de va crește cu grâul zi de zi!

52. Iar lupu-i lup REALMENTE, chiar dacă ar cerca
A-și lua pielea de OAIE pe sine ca veșmânt,
La fel și fariseul:  tot gheena va primi,
Chiar dacă-ades pretinde că-i omul Celui Sfânt!

53. De-aceea, mic cu mare, cu-atenție să cătăm
Cerând Domnului Vieții milos a ne ghida,
Precum făcut-a Dânsul cândva, precum aflăm,
Cu Sfânta Parascheva, copila dragă-a Sa,

54. Să-i osebim pe-aceia ce-s REAL CINSTIȚI PĂSTORI,
Sau ce-L slujesc REALMENTE pe El, de toți cei care
Voiesc AȘA SĂ PARĂ,  pe când adeseori
În TAINĂ sau pe FAȚĂ au porturi smintitoare!

55. Și să-L rugăm pe Domnul Hristos, ce ȘTIE toate,
Dar și pe Parascheva,  a noastră Sfântă Mare,
Cu Voia lor degrabă să-nfrunte și să-arate
Toți LUPII-n piei de OAIE ce cheamă spre pierzare!

56. Ca astfel să se cearnă creștinii, și ieșind
Din Casa cea Divină tot ceea ce smintește,
Să fie-n lume PACE, și-n inimi, strălucind,
Să fie iar aprinsă IUBIREA ce ne-unește!

57. Căci, iată, în Scriptură, aceasta scris găsiți:
„Eu nu vă cer vreodată din lume să ieșiți
Ci, seama luați, aceasta vă cer:  să vă FERIȚI,
Din toți, de cel pe care voi înșivă-l găsiți,

58. Măcar că-și spune «FRATE», că este răpitor
Sau iubitor de-avere, bețiv sau desfrânat
Sau chiar la idoli (banii sau gloria ) slujitor
Acela DINTRE-AI VOȘTRI SĂ FIE-AFARĂ  DAT” [2]

59. Așa cu toții, dară, pe oameni să privim:
Nu după vorba falsă sau chipul luminos,
Ci după-ale lor ROADE,  RUGÂNDU-NE  SĂ FIM
NOI  LUMINAȚI de DOMNUL CE VEDE TOT:  HRISTOS!

60. Şi să grăim: „Divină, Miloasă Cuvioasă,
O, tu, ce nouă Calea spre Domnul ne-ai vădit,
O, tu, ce-n drumul milei ne chemi mereu, Duioasă,
Şi blând l-ajuți pe-acela ce-n lipsuri e-adâncit,

61. Izvor de milă sfântă şi-a celor slabi păzire,
Sărmanilor scăpare şi Sfântă-ajutorare,
Orfanilor Mămică-iar celor din bolire
Alin şi sprijinire şi rază de scăpare,

62. Spre tine tindem ochii, Mireasă-a Lui Christos,
Spre tine,-a Epivatei Podoabă mult cinstită,
Şi te rugăm: trezeşte în noi suflet MILOS,
Şi-n lume-adu IUBIREA cea tot mai mult slăbită!

63. Adu în lume PACEA, o, Cuvioasă Bună,
Iubirea cea de frate şi semen des uitată,
Adu fapta REAL bună ’napoi,… căci să rămână
Pe culmi, adesea tinde doar cea televizată!

64. Deschide-a lumii inimi, deschide-le spre bine,
Spre milă şi credință, iubire şi dreptate,
Şi-ascultă-a celor singuri, sărmani şi trişti, suspine,
Şi-ajută-i blând şi-alungă vicleana răutate!

65. Zdrobeşte pe satana,goneşte-l cu putere
De lângă cei ce sincer vor ție să se-nchine,
Alungă-l crunt şi-l zvârle-n adânc cu sfânta-ți vrere,
Precum gonit-ai hoitul cel rău de lângă tine!

66. Alungă tu SUSPINUL, alungă DEZBINAREA,
Alungă tu tot RĂUL din țara cea română,
Tu, cea Prealăudată, ce-ai vrut pentru-apărarea
Românilor, Sfânt Trupu-Ți într-însa să rămână…!

67. Vădeşte viclenia cea rea, fariseismul,
Şi tot ce de la diavol şi prin acesta vine,
Vădeşte lupii-oaie ce pradă creştinismul,
Şi-opreşte-l pe oricare doreşte să dezbine!

68. Alungă tot războiul văzut sau interior,
Ruşine dând la-aceia ce cată-a cotropi,
Şi-aşterne-n lume PACEA… şi-n orişice popor,
Adu tu comuniunea cea sfântă-n orice zi!

69. Şi fii cu noi,Măicuță, Duioasă Cuvioasă,
Şi-alină-al celor care-au ispite mari suspin,
Şi-mprăștie-n ROMÂNIA rodirea ta frumoasă,
Şi-n Calea către Domnul ne-ndrumă-n veci. Amin! ”


De Ana-Georgiana Grigore

_______________________________________________________________

[1] (Îți dau ca să îmi faci)
[2] Sfântul Apostol Pavel, Corinteni 1, 5.

One Comment

  • Hristos a înviat! Felicitări si spor pe mai departe!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: