Cum poți să vezi tu paiul din ochiul altui frate?…

Cum poți să vezi tu paiul din ochiul altui frate, când ești mai rău, frate că dânsul chiar în toate?!
O, cere de la Domnul din Ceruri luminare, si nu căta la altul să-i faci vreun rău oricare! Căci Domnul Cel ce toate cunoaște foarte bine îl judecă pe-acela, dar, frate…  și pe tine!

1. Cum poți să vezi tu PAIUL din ochiul altui frate…, în vremea-n care-n ochiu-ți e-o BÂRNĂ mare, mare?!
Cum poți să fii TU ochiul ce cată dur spre toate…, uitând să vezi cum ÎNSUȚI te afli-n grea eroare?!
Cum poți să fii tu-acela ce-ar spune cum c-ar scoate…  pe DEMONI, pe când demon ai fi-n a TA purtare?
Cum poți tu cu mânie sã cerți vreo NEDREPTATE…, în vremea-n care ÎNSUȚI o faci, cu orișicare?

2. Cum vrei sã fii tu omul ce JUDECĂ și-ACUZĂ…, în vremea-n care însuți ești plin de fals și rău?
Cum poți a ta privire s-o-ntorci nespus de-ursuză…, spre câți GREȘESC în viață, UITÂND păcatul tău?
Cum poți să fii TU-acela ce-n mulți schimbare-aduce…, în timpul când pe diavol urmezi și portul său?
Cum poți să fii TU-acela ce-ndrumă sau conduce… spre VIAȚĂ, când prin FAPTE tot cazi: spre-al morții hău ?

3. Cum poți să vezi păcatul din ALȚII, când în TINE… e-un și mai greu și mare păcat în orice zi?
Cum poți să vrei pe-un ALTUL, mustrând, să-l chemi spre BINE…, în vremea-n care ÎNSUȚI tot răul ai plini?
Cum poți să-ți sfâșii haina ce-o ai, mult osândind…, pe ALTUL, pe când portu-ți mai RĂU ca-al lui ar fi?!
Cum poți să vrei să vindeci pe-un ALTUL…, izbăvind… de boala sa, când boala-ți mai mare s-ar găsi ?!

4. Cum poți să ai pretenția cu degetul s-arăți…, în vreme ce TU însuți ai fi de acuzat?
Cum poți să vrei cu-a lumii nespuse NEDREPTĂȚI… să lupți, pe când pe-a TALE le faci, neîncetat ?
Cum poți să fii tu CALE spre Domnul, către Cer…, în vreme ce de voia satanei ești legat ?!
Cum poți să fii LUMINĂ la cei ce-n beznă pier…, în vreme ce-mprejuru-ți e beznă și păcat ?!

5. Cum poți să faci „JUSTIȚIE”, pe CEILALȚI condamnând…, pe când, fiind strâmb la minte, CORUPȚIA îndrăgești?
Cum poți să faci „DREPTATE”, nedrepții criticând…, în vreme ce TU ÎNSUȚI mai rău decât ei ești?!
Cum poți vorbi de Domnul cel Sfânt și Voia Sa…, în vreme ce pe-aceasta prin port o ponegrești ?!
Cum poți vorbi de pace, pe când, prin fapta ta…, războiul, pizma, vrajba și crima răspândești ?!

6. Cum poți vorbi de ONOARE, pe cei nedemni certând…, pe când te vinzi pe TINE: tot ce-ai și n-ai, pe BANI ?!
Cum poți vorbi de MILĂ, pe-alocuri predicând… de ea, când, fără milă, faci rău în orice ani ?!
Cum poți vorbi de LEGE, respectu-i pretinzând…, pe când o CALCI tot timpul: în ani buni sau tirani ?!
Cum poți IUBIREA-n vorbe-a vesti, mult lăudând…, pe când cu NEPĂSARE privești spre cei sărmani ?!

7. Cum poți a-ți spune ție: „SMERIT” și „BUN CREȘTIN”…, pe când de-a ta MÂNDRIE, umflându-te, pocnești ?!
Cum poți a -ți spune ție: „om BUN, de PACE plin”…, pe când, condus de pizmă, RĂU altuia voiești ?
Cum poți a vrea neghina s-o scoți cu mâna ta… din lanul ALTUI frate, TU însuți fiind neghină ?!
Cum poți a vrea TU orbii să poți a -i ajuta… fiind cale lor: în vreme ce-ești orb, fără lumină ?!

8. Cum poți să-nveți pe ALȚII de Domnul Dumnezeu…, în vreme ce, prin portu-ȚI, și -ateii de râs faci ?
Cum poți să schimbi TU lumea spre BINE, când mereu…  privind ce-i RĂU, cu-acesta părtaș te faci și taci ?!
Cum poți să spui de ALTUL că-i „diavol”, când, oricând…, de diavol, prin purtare, TE ții, mereu mai strâns ?!
Cum poți să plângi pe ALTUL c-o ia spre iad, căzând…, când TU, căzut în rele, ești mult mai mult de plâns ?!

9. Cum poți să-nveți pe altul ce-i bine și ce-i rău…, în vreme ce doar răul ghidează viața ta ?!
Cum poți cinsti ADEVĂRUL prin propriul glas: al tău…, în vreme ce MINCIUNA voiești a o urma ?!
Cum poți să scapi pe ALTUL de moarte, pe când TU… ești mort deja la suflet, la trupu-ți slugă fiind ?
Cum poți să-nveți pe ALTUL să spună zilnic: „NU !”…, la tot ce-i rău, când ÎNSUȚI faci rău, prin port smintind ?!

10. Cum poți vesti MORALA prin vorba-ți, pe când ea… lipsită-i din purtarea ce-o ai, în orice ceas ?!
Cum poți vesti CREDINȚA, când însăși pilda ta… vădește că ea-i moartă în tine, în orice pas ?!
Cum poți vorbi de PATRIE, când tot ce ai lucra… ar fi în contra patriei pe care n-o ai cinsti ?!
Cum poți s-acuzi ce-i CRIMĂ, voind a o stopa…, pe când, de sânge, mâna-ți pătată crunt ar fi ?!

11. Cum poți să cauți pricini de ceartă cu-orișicine, și-nvoci greșeli scornite pe când TU faci ce-i rău?!
Cum poți să vrei spre DOMNUL purtările creștine, să-ndrumi, de-n port SATANA e singur domnul tău?!
Cum poți a pune mâna pe piatră spre-a-arunca, în vreme ce păcatu-ți e mult și mult mai mare?!
Cum poți greșeli în ALȚII să cați spre-a condamna, în vreme ce purtarea-ți e rea și smintitoare?!

12. … O, om al vremii noastre, ia seama foarte bine… : nu poți s-acuzi pe ALTUL, de rău lucrezi TU chiar;
Nu poți ghida pe ALTUL spre bine, de pe TINE…  te-arăți în calea morții, la portu-ți fiind murdar !!!
Nu poți să schimbi pe ALTUL: să-l faci mai bun, cum vrei…, de ÎNSUȚI, prin purtare, ești rău sau smintitor,
Nu poți să-ndrumi TU orbii, de mult mai orb ca ei… TE-arăți: nu-n trup, ci-n suflet: prin lucrul pierzător !

12. Nu poți SPĂLA pe altul, pe mâinile-i murdare…, când tu ai mâini de sânge PĂTATE-n chip cumplit,
Nu poți GHIDA pe altul spre Domnul, de-n oricare… din zile, TU spre diavol te-ndrepți „desăvârșit”,
Nu poți să-nveți pe altul CREDINȚA, când de ea… îți bați joc: prin tot ceea ce faci, prin PILDA ta,
Nu poți să fii LUMINĂ, trăind…  când bezna grea… o porți cu TINE-n suflet și-n tot ce-ai mai lucra !

13. Nu poți să fii CĂRARE spre CER, spre Cel Divin, când TU ești drum spre moarte și rele si păcat,
Nu poți vorbi de MILĂ sau PACE sau deplin, de DRAGOSTEA cea Sfântă, de TU nu le-ai lucrat!
Nu poți să judeci pe-ALTUL pe drept sau mincinos, în vreme ce TU însuți ai fi de condamnat,
Nu poți să vrei pe alții să-ndrumi spre ce-i FRUMOS, în vreme ce URÂTUL ți -e traiul preferat!

14. Nu poți vorbi de PACE, când tu lucrezi RĂZBOI, iar mintea ta de PIZMĂ amarnic e-mpânzită,
Nu poți vorbi de DOMNUL, când Voia Sa apoi…, o calci si-n mii de rânduri o faci batjocorită !
Nu poți să-nveti pe ALȚII ceva, când mintea ta…, lipsită-i de CULTURA cea bună, de folos,
Nu poti să-ndrepți pe ALTUL spre BINE, în vremea cea… în care-n fapte RELE te zbați, mult păcătos!

15. Nu poți să dai VEDERE la orbii cei trupești…, de ORB ești tu la suflet iar Domnul NU -i cu tine,
Nu poți să schimbi pe ALTUL prin tot ce TU vestești…, de-n BINE nu vrei PILDĂ lui a te da pe TINE !
Nu poți să chemi spre ONOARE pe toți, de-n viața TA…, NICI ȘTII ce-i ea, onoarea, și nici N-o ai în port,
Nu poți să ÎNVII conștiințe cum vrei, de-n fapta rea…, cu duhul si conștiința și tot ce ești, ești MORT !

16. Nu poți să critici pe ALTUL, ce spui tu c-ar greși…, de tu, privind spre DÂNSUL, nu vezi cât rău e-n TINE !
Nu poți vorbi de PATRIE, de NEAM, de-ai lor copii…, de toate tu sacrifici:voind să-ți fie BINE !
Nu poți vorbi de MILĂ, de-n toată viața ta…, URĂȘTI și vrei pe ALȚII să PIERZI cu VICLENIE,
Nu poți VORBI de BINE, de, în ceea ce-ai LUCRA… vesti-vei numai RĂUL cel plin de mârșăvie !

17. Nu poți să fii TU-acela ce schimbă, de întâi…, nu te-ai schimbat pe TINE și portul tău murdar,
Nu poți să fii tu cale, de-n rele tot rămâi, iară de Domnul Vieții străin ești iar si iar!
Nu poți să fii LUMINĂ, de-n tot ce-ai făptui…, ai fi vădit ca BEZNĂ, fiind celui rău altar!
Nu poți să fii DREPTATE, de-n ceea ce-ai rodi, vădite-s NEDREPTATEA și gândul cel MURDAR !

18. Căci spune Domnul Vieții, pornit-a-a cuvânta, așa spre FARISEII VICLENI, de ani de mii:
„VAI vouă, vai, fățarnici ce vreți a strecura… țânțarul, iar camila porniți a o-nghiți!”
„Vai vouă, vai, și-amarnic de voi, răi farisei… și cărturari, căci, iată, prin porturi încuiați
Cereasca-mpărăție; și-n anii tot mai grei… nici voi intrați, nici pe-alții să intre nu-i lăsați!”

19. „VAI vouă, vai și-amarnic de voi, RĂI cărturari… și farisei, căci, iată, tot timpul curățați
Paharul ca și blidul pe-AFARĂ; dar, murdari… la porturi fiind, ‘NĂUNTRU murdare le lăsați!
Dar ele înăuntru sunt pline de RĂPIRE…, MIZERIE, LĂCOMIE și tot ce-i mai spurcat,
Orb fariseu; deci, iată, le fă lor curățire ‘NĂUNTRU-NTÂI, de-ai vrere și -AFARĂ-a fi curat! „

20. „Nu tot cel ce-Mi va SPUNE din gura sa așa… „O, DOAMNE, DOAMNE !”, în Ceruri intra-va MÂNTUIT !
Ci-acela ce va FACE întocmai Vrerea Mea…, vestind cu-a sa rodire că sincer M-a iubit!”
Deci, de va VREA vreunul să-urmeze Calea Mea, de SINE lepădare făcând REAL, să vrea
Să-și poarte propria Cruce în spate și așa… să vină să-Mi urmeze, luând pe-urmă plata Mea! „

21. … Așa grăiește DOMNUL, aceasta-I Voia Sa!… O, om pornit sa judeci sau chiar spre-a condamna,
Dacă voiești pe altul sau lumea a schimba…, ia seama, întâi de toate pe TINE -a te schimba!
Ca-așa întâi schimbarea plecând chiar de la TINE… să poți pe mulți, printr-însa, să schimbi cu-adevărat
De cazul este astfel, doar astfel către bine tu poți pe toți a duce senin: fiind TU curat!

22. Dar seama ia, prea bine: nu te porni nicicând… să judeci pe-un alt frate ce N-a greșit realmente,
Numai din propria-ți PIZMĂ ce-o ai pe el oricând, sau doar: dat fiind el, faptul, c-ai negre sentimente!
…  De ce?! Căci dacă însuți TU, cel ce RELE faci…, ACUZI pe-acel ce face… DELOC, sau mai puține,
Mai bine, frate dragă, mai bine-ar fi să TACI…, spre-a nu-ți crea acuză chiar TU, așa: prin TINE !

23. Căci, dacă stăm pe oameni prea mult a-i judeca…  nici că vom ști cum este: pe ei a-i mai iubi!
Iar dacă stăm tot astfel prea mult a ne uita… la „RĂUL” din ALT frate, ce-i rău la NOI, n-om ști!
Iar cel ce plin de PIZMĂ tot cată a găsi… greșeala-n vreun ALT frate, sfârșește prea cumplit
Și-ajunge-n timp ce pe-ALTUL ar sta a-l osândi…, să piară prin greșeala-i, ce ÎNSUȘI a plinit!

24. Căci n-a venit El, DOMNUL, s-acuze pe cei care…, sunt PĂCĂTOȘI, sau VICII mai au din când în când
Ci a venit: pe-aceștia, cu MILA Sa cea Mare, să-i cheme blând spre VIAȚĂ, păcatul lor IERTÂND !
Dar plin de grea-nfruntare si plin de-o grea mânie, pornit-a DUR să MUSTRE pe cei ce se credeau
CINSTIȚI sau BUNI, în vreme ce rea fățărnicie… în inimi și-n purtare și-n n ființa lor aveau!

25. Ci spus-a: „NU venit-am să chem spre pocăință… pe cei ce-s DREPȚI (sau care se cred a fi așa)
Ci am venit realmente să chem către căință: pe cei ce au păcate (și ȘTIU că le-ar avea!).
… (Deci, tot acel ce spune că-i drept și-ar tot căta pe-un altul sa vâneze, voind a îl surpa,
Să știe că fățarnic e el și plată ia… nu c-a greșit, ci fiindcă n-a vrut a se schimba !)

26. Căci NU voiește Domnul pe om a-l osândi… pentru păcat, ci pentru că NU vrea a-l CĂI,
Și NU voiește Domnul pe om a-l pedepsi… fiindcă-a GREȘIT, ci fiindcă ar spune „DREPT” c-ar fi!
… Deci, frate drag, privește spre răul cel lucrat… de TINE; și-l căiește si schimbă-te pe TINE,
De vrei, prin ce vei spune, să poți cu-adevărat… a-i îndruma pe ceilalți, CONCRET și REAL, spre BINE !

27. Și spune: „O, Divine Părinte DOMN Ceresc…, îmi fii milos LUMINĂ și MINTE și-NTĂRIRE,
Si fă să pot, Stăpâne, vedea când eu greșesc…, și sã mă schimb, la alții fiind PILDĂ spre zidire!
Și VINO-n propria-mi VIAȚĂ, și-mi dă înțelepțire…, spre-a ști ce este bine si rău pe-acest pământ
Și VINO-n al meu suflet, și-l umple de iubire… și fă-mă-al TĂU apostol: prin port și prin cuvânt! „

28. … Ca, astfel, cu smerenie, de vrei a te ruga, și-ți vezi REAL păcatul ce-l faci în orice zi,
Să poți să ai iertare prin mare MILA cea: a Lui Christos și-ntr-însul să poți,real,viu,să fii!
Iar, astfel, câți la tine veni-vor, vor putea… a se schimba: și-n porturi și-n toată ființa lor
Și-abia-atunci spre Domnul putea-vei a ghida…, pe mulți, nu doar prin VORBE, ci-n FAPTE roditor!

29. De-aceea-n orice vreme, grăiește-așa cu noi: „O, vino-n lumea noastră, CHRISTOASE – Împărate,
Și fii cu noi, și-n aspre ispite și nevoi…,ne dă putere-a trece cu Tine peste toate!
Și îmbunează lumea, și-o fă precum ai vrut…, de la-nceput, când toate au fost prin Tine bune,
Și varsă-n inimi pacea și harul Tău plăcut… și fă-ne-a fi cu Tine: prin port și prin ce-am spune!

30. Și dă, Miloase DOAMNE, în toate Viei Tale, BUNI LUCRĂTORI, ce-n toate urma-Te-vor deplin!
Și dă, Stăpâne Sfinte, pe-a Vieții aspră Cale…, să fim așa cum vrut-ai: cu gând curat, senin!
Și varsă-n lume PACEA, și pierde, o, Cinstite…, SMINTEALA si RĂPIREA și portul cel HAIN,
Și CRIMA, și pe MÂNDRI SMEREȘTE-i, mult Mărite…, iar RĂUL tot STOPEAZĂ-L , și-l PIERDE-n veci. Amin! „

de Ana-Georgiana Grigore

One Comment

  • Iubita sora in Hristos Ana-Georgiana! Aceasta poezie este un medicament mult dorit si foarte necesar, noua celor ce traim in veacul al 8-lea!
    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: