O, Maicã-a Izbãvirii, Reginã-a Pãcii Sfinte…

O, Maicã-a Izbãvirii, Reginã-a Pãcii Sfinte… ascultã, Maicã Sfântã, a noastrã rugãminte! ※
Ascultã-a noastre plânsuri, Fecioarã Precuratã, veghind orice Grãdinã ce-o ai în lumea toatã! ※

1. O, Maicã-a Izbãvirii, ‘nãlțatã-n imn de îngeri,
A omului scãpare şi-al pãcii Sfânt Izvor,
Spre Tine, în aste vremuri de greu, a noastre plângeri
Şi-a noastrã-amarãciune ‘nãlțãm, al tãu popor!!

2. O, Doamnã-a Puritãții, Altar de haruri plin,
Potir din care Domnul-Pruncuțul ni s-a dat,
Trişti,Ție, în aste clipe şi-n timpul cel hain,
Cu lacrimi mari, broboane, rugãmu-ne-ncetat!

3. O, Floare-a Milei Sfinte, o, Crin al Curãției
O, Trandafir: de patã şi spini complet lipsit,
Spre tine-a noastre inimi, pe-ntinsul României,
Plecãmu-le-n tot ceasul cel rãu şi ispitit!

4. O, Blândã-mpãrãteasã: a celor orbi vedere,
Smeriților ‘nălțare,  iar mândrilor surpare,
Spre tine-n vremi de lipsuri, de rãni şi de durere
‘Nãlțând în lacrimi ochii, îți cerem apãrare!

5. O, Mamã-a Mântuirii, a celor slabi putere,
A imposturii cruntă cãdere… şi-nfruntare,
Spre Tine-n plâns genunchii plecãm: cătând a cere
La Tine,-n orice vreme, alin şi apãrare!

6. Marie, o, Aleasã în Duh Sfânt roditoare,
A îngerilor scarã şi-al Celui Sfânt Altar,
Spre Tine-n veac nãdejdea ‘nãlțãm… şi-n vremi amare
Îți cerem blând: cu Mila-Ți sã vii-n al nost’ calvar!

7… Sunt vremi de greu, de lacrimi, de crime, de pãcate,
De vrajbă grea şi pizmã, sminteli sau rãzbunare,
Sunt vremi de mari rãzboaie, de fapte necurate,
Iar mulți se pierd pe calea de patimi şi pierzare!

8. Sunt vremi de aspre lipsuri, de teamã, laşitate,
De pofte rele foarte, de jale și minciunã,
Sunt vremi de tulburare, de rãu şi nedreptate,
Când vrea satan pe oameni mai mult sã îi rãpunã!

9. Sunt vremi de grea trădare, mârşavã viclenie,
De lupte pe putere, când ura crunt mocneşte,
O, Maicã, o, Fecioarã, ce-a noastră Românie
O ai ca şi-o Grãdinã, de ea duios  grijeşte !

10. Sunt timpuri de suspine, de mii și mii nevoi,
Când lesne deznãdejdea pe mulți creştini doboarã…
O, Maicã-a Pãcii Sfinte, te pleacã lin spre noi,
Spre cei  români: copiii ce-i ai în astã țarã!

11. Sunt clipe mari de amaruri, de cumpeni, de ispite,
Când mulți pozează-n îngeri… în tainã demoni fiind,
Sunt zile grele foarte, iar mii de vieți: smintite
De lupi în piei de oaie, se duc spre iad, pierind!

12. Miroase-a praf de puşcã, e-n lume grea tensiune,
Sunt vremi de grea-nşelare… minciuna fiind stãpânã,
…O, vino, Tu, Mãicuțã…  şi tot ce-i rãu rãpune,
Şi-n locul urii-adu Tu iubirea sfântã, bunã!

13. Ni-i greu, ni-i greu, Duioasã Marie, Maicã Sfântã,
Ni-i greu în aste veacuri… mereu, mereu cumplite,
O, vino şi ne-ajutã şi-n clipa tot mai cruntã
Ne dã în veac puterea de-a trece de ispite!

14. Se pierde pacea lumii, încet încet dispare,
Iar dragostea din inimi mereu, mereu se stinge,
Se pierde ea, lumina, apune-n vremi amare,
Iar bezna mii conştiințe rãpeşte sau atinge!

15. Se schimbã-n teatru-actorii, se schimbã mãşti în piese,
Iat totul parcã-n lume rãmâne-un rãu etern…
Se-nşealã unii pe-alții, se schimbã interese;
Dar neschimbat se-aratã al vremii crunt infern!

16. Butoi cu pulberi lumea se-aratã parcã-oricând
Iar vrajba şi mânia stau gata sã-l aprindã…
Ne pare c-ar fi pace,  dar vai ce crunt: lucrând
În inimi, neagra ceartã rãzboiul vrea sã-ntindã!

17. Se pleacã unul pe-altul, se sapã-n zeci cuvinte,
Și-invocã patriotismul voind a ne-nşela…
Vorbesc unul şi altul de cinste, cele sfinte,
Şi vor,  nici ştiind lor portul cel rãu, toți a-i urma!

18. Se-mbracã-n chip de mioare rãi lupi: ce vor rãpire,
Şi-ascund sub lânã colţii de rãu şi sânge plini…
Se ‘nalțã ea, sminteala, şi-ndeamnã spre pieire
Pe mulți din cei ce bine voiesc dintre creştini!

19. Aleargã-n dreapta,-n stânga, mulți oameni derutați
Şi catã la vreunii ce-s domni, de-au  real port bun…
Se strigã:” Vrem dreptate!”… iar mulți, nedrepți aflați,
Grãiesc c-o fac:  în vreme ce,-n porturi, o rãpun!

20. Suspinã trişti orfanii, suspinã-n lipsuri crunte,
Iar cei sãrmani în lacrimi îşi catã hrana lor…
Suspinã crunt aceia prãdați… ce stau sã-nfrunte
Tot greul mult şi rãul cel parcã-nvingãtor!

21. Suspinã mult aceia ucişi din nedreptate,
Şi-aşteaptã trişti sã-i vadã plãtind pe criminali…
Suspinã crunt şi viii loviți cu rãutate
De-unii mai mari, dar cată dreptatea,-n port morali!

22. Se stinge-ncet credința, se pierde sub smintealã,
Şi-n locu-i viclenia fãțarnic crez aduce,
Se stinge compasiunea, se pierde-n imoralã
Purtare: tot mai deasã, ce-n iad pe mulți conduce!

23. Se pierde ea, speranța, se pierde crunt şi-amar
Şi-n locu-i deznãdejdea se-aşeazã-mpãrãteasã…
Se pierde ea, onoarea, şi-n greul ‘nalt calvar
Se ‘nalțã mult trãdarea… vrând loc în cap de masã!

24. Se stinge ea, morala, se stinge crunt şi piere
În vremea-n care-uzatã e ca lozincã doar…
Se stinge el, curajul, se stinge… şi putere
În urma-i laşitatea-şi arogã-n chip murdar!

25. Se uită omenia, se uitã-n vremi de urã,
Şi-n locu-i aroganța triumfã sfidãtoare…
Se stinge demnitatea… şi-n mare, grea mãsurã,
În locu-i parvenirea se ‘nalțã tot mai tare!

26. Se pierde, o, Mãicuțã Divinã, o, Fecioarã,
Se pierde tot ce-odatã a fost ca bun zidit…
Şi-n locu-i vine rãul, şi-n voia-i mult murdarã
Sãdeşte-ncet pieirea şi portul înrãit!

27…. O, vino blând, o, Mamã Reginã-a Pãcii Sfinte,
O, vino-n țara noastrã şi-n lume: pacea-Ți dând,
O, vino, lin, Fecioarã,  iar ruga-ne fierbinte
Primindu-o-n mii ispite, ne-ajutã-n mila-Ți blând!

28.… O, vino, Sfântã Maicã, de Domnul Nãscãtoare,
Şi pierde nedreptatea, dreptatea revărsând,
O, vino-mpãrãteasã, a noastră luminare,
Şi-aratã-i pe fãțarnici şi-i mustrã, ruşinând!

29.… O, vino, Tu, Stãpânã de îngeri Sfinți Cinstitã,
Şi-alinã-n pace plânsul cel crunt ce ne doboarã,
O, vino, Tu, Miloasã Marie, mult iubitã,
Şi-alungã-n veac crunt rãul ce tot ce-i bun omoarã!

30.… O, vino, Maicã Bunã, o, vino-a noastră Mamã,
Şi-a noastrã țarã scumpã vegheazã-o cu iubire,
O, vino, Sfântã Floare Cereascã: şi-orice teamã
Din noi o izgoneşte;  şi dã-ne-nţelepțire!

31. O, vino, Crin din Ceruri, Fecioarã Preacuratã,
Şi spalã-a noastre rele şi fi-ne sprijinire,
O, vino, Doamnã Sfântã şi varsã-n lumea toatã:
Credințã şi dreptate şi pace şi iubire!

32. Şi apãrã-Ți Grãdina ce-o ai pe-acest pãmânt,
Veghind ca România sã poatã-a deveni
Un Ghetsimani în care în pace-n haru-Ți Sfânt
Sã vii şi-n orice vreme s-alini pe-ai Tãi copii!

33. Ca-aşa cum Ghetsimaniul-în care, Blând, Christos
A-ngenuncheat odatã Smerit cu-al Sãu suspin-
E presãrat cu haru-I, Cel Sfânt şi mult milos,
Iar mulți creştini acolo sã-l simtã zilnic vin,

34. Întocmai, o, Mãicuțã, Tu, Sfântã Maicã-a Sa,
Sã vii-n a Ta Grãdinã: la-al nostru neam creştin
Şi-ngenunchiind acolo cu-ntreagã mila Ta
Spre Domnul ‘nalțã rugã cu duhul Tãu senin!

35. Şi cere-i, o, Divinã mereu a-Ți apãra
Grãdinile ce-n lume le ai în chip deplin,
Şi cere-i, Maicã Bunã, cu milã-a cãuta
Grijind pe-acei din vremea de chin şi greu. Amin!


By Ana-Georgiana Grigore   

One Comment

  • Multumim foarte frumos!
    Aceste versuri ne alină durerea sufletească!
    Spor va dorim in toate!
    Doamne ajută!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: