Viclenie-n chipuri mii

Viclenie-n chipuri mii, ce tot cați să-nşeli pe-oricine, ce tot cați a amăgi prin cuvintele-ți haine?! ※
Seama ia tu, om al vremii, ce viclean vrei a te-ascunde: că de Domnul câte-oi face nu vei ține-ascuns niciunde…!
Iar noi, cei din astă țară ştim că de-unde vom privi: vreun gărduț vopsit pe-afară, leopardul va sări! ※



1. Viclenie-n mii de chipuri…, ce te-arăți la oameni bună?!
Ce te lupţi prin zeci tertipuri să ne-ascunzi a ta minciună?!
Viclenie-n măşti o mie…, ce te-arăți ca dreaptă-n toate?!
Ce vorbeşti despre-omenie, pe când roadă-ai nedreptate?!

2. Viclenie-n zeci veşminte… ce ne spui că eşti cinstită?!
Pe când vorba ta ne minte…, ce te-arăți neprihănită?!
Viclenie-crudă fiară…, ce te-mbraci dibaci în miel?!
Pe când vrei ce-i bun să piară…, cum de spui că ţii cu el?!

3. Viclenie-n sute feluri…, ce te-arăți drept iubitoare?!
Pe când naşti pe glob măceluri, ce vorbeşti de pace oare?!
Viclenie-n fețe-o mie…, ce te faci că eşti smerită,
Ce vorbeşti despre frăție, când sădeşti ura cumplită?!

4. Viclenie-Iudă cruntă…, ce te-arăţi în chip edenic?!
Ce ne spui ce-i Casa Sfântă, pe când gândul tău-i hienic?!
Viclenie-pizmă oarbă…, ce vorbeşti despre iubire?!
Ce tot vrei mai toți să soarbă din minciuna-ți, fără ştire?!

5. Viclenie-crimă-ascunsă…, ce te-arăți nouă ca soră,
Ce-ți iei chip şi față plânsă, când ne-njunghii-n orice oră?!
Viclenie-port fățarnic…,ce te-arăți fără vreo vină?!
Ce-ți iei chip duios şi darnic, când prin tine mulți suspină?!

6. Viclenie-rea voire…, ce te faci c-ai gânduri bune?!
Ce vorbeşti despre unire, când vrei dragostea-a răpune?!
Viclenie-şarpe rece…,  ce vorbeşti de cinste oare?!
Ce ne spui că răul trece, când tu-l faci mereu mai mare?!

7. Viclenie-chip trădării…, ce vorbeşti de-ai noşti’ eroi,
Ce vorbeşti de grija țării, când o prazi pe ea, pe noi?!
Viclenie-rău dușmane…, ce te-arăți ca prieten nouă,
Când ne jefui tot, tirane, ce te faci apoi că plouă?!

8. Viclenie-rea sminteală…, ce te-arăți drept mult pioasă?!
Ce ne spui prin vorba goală, de credința cea frumoasă?!
Viclenie-rea satană…, ce-ţi iei chip de înger sfânt?!
Ce ți-ascunzi voia tirană, sub un fals nou-vechi veşmânt?!

9. Viclenie-grea mândrie…, ce pozezi a fi smerită?!
Ce comdamni orice hoţie, ca şi-o vulpe pocăită?!
Viclenie (mafie, mită)…,ce pozezi în justițiară,
Ce pozezi în prigonită, când jupoi şi neam şi țară?!

10. Viclenie-teatru jalnic…, ce tot schimbi în scenă-actorii?!
Ce te ‘nalți pe tine falnic,  vrând să-nşeli neştiutorii?!
Viclenie-impostură…, ce plagiezi țintind noi funcții,
Ce acuzi  ce-i rău sau ură, când de fapt tu vrei disfuncții?!

11. Viclenie-minte slabă…, ce tot cerci să-nşeli pe toți?!
Ce tot cați, când mulți întreabă de-adevăr, minciuni să scoți?!
Viclenie-asasină…, ce distrugi tot ce-i dreptate,
Ce ți-ascunzi voia haină, sub grăiri ce par curate?!

12. Viclenie, viclenie…, ce mizezi că-au trecut anii,
Ce pui bază pe-amnezie, şi ne-arăți prieteni-duşmanii?!
Viclenie, cruntă rană…, ce mizezi pe-al nostru stres,
Ce arunci cu vreo pomană, spre-a-ți lua-n schimb vreun interes?!

13. Viclenie-vânzătoare…, ce ne rupi de-a noastră țară,
Ce vorbeşti despre onoare, când o faci din mulți să piară?!
Viclenie-incultură…, cu pretenții de-a-ndruma,
Ce tot lauzi cu-a ta gură, ştiința, vrând a o surpa?!

14. Viclenie-înşelare…, la vreun rang cinstit ‘nălţată,
Ce vorbeşti de bună stare, sau…cui ea e destinată?!
Viclenie-tu, rea piază…,ce ne spui că-om trăi bine,
Ce ne spui că bine-urmează …, când acesta-i pentru tine?!

15. Viclenie-promisiune.., doar de formă nu şi-n fapt,
Ce ne-arăți că toate-s bune, când e rău mai tot de fapt?!
Viclenie-slujitoare…, de cezari cu voi murdare
Ce Îl iei pe Domnul, oare, ca pretext spre vreo votare?!

16. Viclenie-tăinuirea nedreptății şi-a minciunii,
Ce te-arăți ca izbăvirea neamului, scârbind străbunii,
Viclenie:-n omenire grea şi rea manipulare,
Ce ne-arăți, pentru-amăgire, falsa-ți, buna-nfățişare?!

17. … Ce gândeşti cumva în viață, viclenie mult spurcată,
Că, privind spre falsa-ți față, te vom crede încă-o dată ?!
Ce gândeşti că timpul zboară şi trecutu-i tot închis ?!
Trece timpul, trece,dară,  nu şi rana ce-ai deschis!

18. …Trece timpul, trec şi anii, mor din cei nedreptățiți…
Dar, în veac, alții-or rămâne, acuzând nelegiuiți!
Trece timpul, clipa trece ca şi-o ploaie, ca şi-un vânt,
Dar la vorba voastră rece noi vom sta ca şi-un mormânt!

19. Au trecut de-a valma anii, de eroi ne-au depărtat,
Şi gândiți că de tiranii criminali noi am uitat!
…N-am uitat… Dacă pământul, cel în care-avem eroi,
S-a răcit…, prin Domnul, Sfântul, ei sunt calzi şi vii în noi!

20. A trecut degrabă ceasul, s-au ucis din incomozi,
Şi cei răi cred că impasul, l-au trecut, la gând nerozi,
Dar pe pace ei să fie: i-au ucis!… Dar Domnul spune
Că nu-i rău sau mişelie ce nu s-o vădi, pe bune!

21. Şi nu-i lucru, chiar şi-n taină, să nu iasă la iveală,
Chiar de-n false măşti sau haină, se ascunde, plin de fală!
Iar un lucru-omit cei care ne văd țara ca pe-o pradă:
Că eroii plini de-onoare au murit, vie s-o vadă!

22. N-au murit nici pentru-avere, nici spre titluri date-n van,
Nici s-acceadă la putere sau să aibă-n cont vreun ban!
N-au murit vrând glorie-n lume, nici vreo vilă sau maşini,
Nici pe garduri al lor nume n-au gravat, de fală plini,

23. Ci-au murit vrând libertate, vrând dreptate-n țara lor,
Şi-au luptat şi-n zori şi-n noapte, ne-având gând cotropitor!
Şi-au murit păstrând credința şi morala şi-al lor neam,
Şi n-au vrut, sfidând conştiința, s-o trădeze, să-i dea blam!

24. Şi-adăpat-au cu-al lor sânge tina noastră românească,
Ştiind că, dacă ei vor plânge, cei ai lor or să zâmbească!
Şi de-aceea noi vom spune, precum Ştefan, Domnul Sfânt :
Plaiurile ce-s române, țara,-acest al nost’ pământ,

25. „Nu-s a voastre niciodată, nici a noastre” sunt aşa,
Ci-i pământul tuturora din români: de-azi şi cândva!
E pământul celor care ne sunt moşi, strămoşi, eroi,
Este-al țării, şi, ca-atare-al tuturor ce vin apoi!

26. Iar prin asta orice-ați spune, şi-oricum vreți a ne-nşela,
Seama luați: noi vom rămâne reci la vorba falsă-aşa!
Căci prescrise pot să fie faptele cândva lucrate,
Dar în minți şi-n veşnicie, ele nu vor fi uitate!

27. Iar din inimi nimeni poate a ne scoate-a noastră țară,
Chiar de pe-ai ei fii, nepoate, greul i-a trimis pe-afară!
Iar acestea ştiind prea bine, vom rămâne-a o sluji,
Seama luând mereu: la cine-ar vrea-ntr-însa-a stăpâni!

28. Deci, atenție! Nu-n cuvinte ne veți face-a crede-n voi,
Ci în fapta ce nu minte, ce va fi: şi-acum şi-apoi!
Iar prin „fapte”, referire facem: nu la cele care
Sunt lucrate spre-amăgire în campanii de votare,

29. Ci la cele real privite şi acum, dar şi pe când,
Luând numirile cinstite, roade bune-oți da oricând!
Căci mai toți ştim: cât de „reale” sunt lucrări ce brusc pornesc
În campanii-electorale, iar apoi… ups! se opresc!

30. De aceasta, mic cu mare, vom grăi acum aşa:
” Dă-ne, Doamne, Sfinte Tare, buni cezari în vremea grea!
Dă-ne, Doamne, Împărate, domni cinstiți, cum Tu ai vrea,
Iar a noastre plaiuri, toate, vino Tu a le-apăra!

31. Vino, Maică-a Păcii Sfinte, Tu, Fecioară Preacurată,
Iară ruga-ne fierbinte, ne-o primeşte Tu,-ndurată!
Fii cu noi, cu România, şi o fă grădina Ta
Şi de toată viclenia, apără-o nespus pe ea!

32. Vino, Sfinte Nicolae, şi-apără Turma creştină,
Izgonind pe lupii-oaie, care-o pradă şi-o dezbină!
Vino, Gheorghe, Sfinte Mare, şi-apără a noastră-oştire,
Şi alungă-orice trădare, din a țării-alcătuire!

33. Vino, Sfinte Nectarie, Blânde, şi-adu pacea-n lumea toată,
Şi arată că oriunde, trebuie-n fapte ea probată,
Vino, Parascheva, Sfântă, de insecte stârpitoare,
Şi în țara noastră-nfruntă paraziți ce-ar vrea prădare!

34. Vino, tu, Steliane Sfinte, şi adu spre Cel Divin
Pe-orişice pios părinte, cu al său copil senin,
Şi amarnic ruşinează: pe toți câţi sminteală-ar da
Celor mici sau îi forțează lor talantu-a-şi îngropa!

35. Vino, Sfinte Augustine, Fericite Bun Părinte,
Şi sădeşte pentru bine, ştiința-n omeneasca minte,
Şi arată la oricare: că prin carte-i dezvoltată
Orice țară…, şi ca-atare, nu va fi manipulată!

36. Şi îi mustră pe cei care, ca pe vremea comunistă,
Vor nivelul de-nvăţare să-l distrugă, şi persistă,
În a face promovare, „studiilor minimale”
Ca să-alunge cât mai tare, mințile intelectuale!

37. Şi opreşte-abrambureala cea făcută de cei care,
Spre-a-şi plini ei socoteala, fac de zor manipulare!
Şi fereşte-a noastră țară de-nşelare şi pieire,
Iar în ea fă să răsară doar ce-i bun şi spre zidire!

38. Vino, Solomon Cinstite, Împărate Drept şi Blând,
Faptele nelegiuite pedepsind şi ruşinând,
Şi-apără pe toți cei care sunt real drepți judecători,
Dându-le curajul mare: spre-a fi nepărtinitori!

39. Căci Hristos este Cel care e Suprem Judecător,
Iar la El prescripție n-are nici o faptă din popor!
Că El este Drept şi Mare, şi pe toate le priveşte,
Şi nimic de El, ca-atare, niciodat’ se tăinuieşte!

40. Vino, Mina, Sfinte Mare, păgubiții ocrotind,
Crimelor dă arătare, criminalii pedepsind!
Şi nedrepţii ruşinează, întărind pe cei lipsiți,
Iar pe-acei ce se bazează că-s puternici…, fă-i smeriți!

41. Vino, tu,Ioane Sfinte, Drept Prooroc Botezător
Şi dă blând o trează minte, şi curaj la-al nost’ popor,
Şi ne-nvață ca şi tine treji păcatul să-l vădim
Chiar de-n lumea rea pe sine la cel ‘nalt pe tron l-aflăm!

42. Vino, Sfinte Spiridoane, şi-apără Bunii Păstori,
Iară viețile sărmane, le ajută-n mii de ori!
Şi amarnic osândeşte pe acel ce vrea a da
Milă-n public şi-umileşte, sau folos rău vrea prin ea!

43. … O, Treime mult mărită, fii cu noi în vremi de chin,
Iar în vremea ispitită dă-ne-n plâns al Tău alin,
Şi-Ți păzeşte Turma, Sfinte, Doamne, pe-orişice creştin,
Ce a Tale mari Cuvinte le urmează real. Amin!”

De Ana-Georgiana Grigore
         

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns