Cinstită Cuvioasă, a Iaşului păzire…

Cinstită Cuvioasă, a Iaşului păzire, în vreme-anevoioasă dă nouă întărire! ※
O, Parascheva Sfântă a noastră Maică Blândă, ne-ajută-n astă vreme când răul tot inundă! ※


descarca imagini de fundal pasăre,  porumbiță,  fundal negru Imagini de fundal gratuite pentru rezoluia desktop 1920x1200 — imagine №592062



1. O, Maică mult Miloasă, Divină Cuvioasă,
Cinstită Parascheva, Izvor de dar şi milă,
Spre tine-n astă vreme şi clipă-anevoioasă
Căzând, spre tine, Blândă ‘nălțăm rugă umilă!

2. O, Albă Porumbiță spre Domnul râvnitoare,
Podoabă a pustiei şi-al păcii leagăn sfânt,
Spre tine-n aste ceasuri mereu tot mai amare
Scăpând, chemăm iubirea-ți cea multă pe pământ!

3. O, Scumpă Cuvioasă, a Domnului Mireasă,
Satanei îngrozire şi răului surpare,
Spre tine-n clipa-aceasta, când mari nevoi ne-apasă
Venim, cerându-ți, Maică iubită, apărare!

4. O, mult smerită Maică, orfanilor scăpare,
Săracilor hrănire iar celor plânşi alin,
La tine-n aste vremuri de vrajbă, tulburare,
Aleargă orice sincer şi prigonit  creştin!

5. O, Râu al bunătății, noian de dar şi haruri,
A celor slabi putere şi-a răului gonire,
Spre tine-n aste timpuri de mari şi multe-amaruri
Venind, ‘nălțăm spre tine  a noastră tânguire !

6. O, Sfântă mult Aleasă, Neveştejită Floare
A Casei celei Sfinte a Domnului Christos,
Spre tine-n vremi de haos, de jale, tulburare
Şi dezbinări ,conflicte… cădem în rugi pios!

7. O, Pavăză-a credinței, o, turn de biruință,
O, uşa mântuirii şi chipul bunătății,
La tine-n ceasuri grele, de lipsuri, suferință,
Cădem în lumea-aceasta şi-n ceasul răutăţii!

8. O, Raza mângâierii, a văduvelor pază,
Fecioară ne-ntinată, smerenie mult iubită,
În tine-avem nădejdea; spre tine, ca spre-o oază
De bine şi de pace, cătăm în grea ispită!

9. Podoabă-a Casei Sfinte, pustiei luminare,
A celor din prigoane şi greu ajutorare,
Spre tine, noi, creştinii cei sinceri, mic cu mare
Venind îţi cerem, Maică: Fii nouă păzitoare!

10. În aste vremi de lipsuri, de plâns şi strâmtorare,
De vrajbă, de războaie, zâzanie pe pământ,
Spre tine tindem ochii… şi-n mila ta cea mare
Nădejde-avem în ceasul mereu, mereu mai crunt!

11. În aste vremi de ură, de moarte şi-nşelare,
De rău până la abis urcat îngrozitor,
Spre tine, o, Măicuță, o, Cuvioasă Tare,
Venind, îți cerem, Blândă, din Ceruri ajutor!

12. În aceşti ani de rele, de vifor, dezbinare,
De falsuri, de sminteală şi grea fățărnicie
Spre tine, mult Smerită, o, Sfântă iubitoare,
Venind, scăpăm şi paza o cerem pururi ție!

13. Sunt vremi de greu, de ceartă, de crime mari şi grele,
Miroase-a praf de puşcă iar frații-s dezbinați,
Sunt vremi de grea-nşelare, de voi şi planuri rele
Şi mulți pe calea rea a satanei sunt uitați!

14. Sunt clipe de-ncercare, de vrajbă şi durere,
Când parcă unul cu-altul din frați devin duşmani,
Sunt clipe de amaruri, de plânsuri, când putere
În lume vor să afle, global, cei întinați!

15. Sunt zile grele foarte, de-o mare, grea sminteală,
Când Turma cea Creştină în sine-i dezbinată,
Când parcă ea, credința se simte-n mulți formală
Iar râvna pentru Domnul adesea nu-i aflată,

16. Sunt vremi de tulburare, de certuri mari, ispite,
Când parcă Antihristul spre locul Sfânt se-ntinde
Când parcă-n multe inimi mii pizme ard mocnite
Iar voia rea mii inimi şi minți ades cuprinde!

17. Sunt vremi când piere pacea din vieți şi din popoare,
Şi-n locu-i norii urii se-ntind pe lumea toată…
Sunt vremi pe când iubirea se pierde-ncet şi moare,
Şi-n locu-i răutatea e mult mai mult ‘nălțată!

18. Sunt vremi de nedreptate, de jale şi păcat,
Şi mulţi voia satanei o fac : spre-a lor pieire,
Sunt vremi când lupii-oaie pătrund viclean, spurcat
În Turma cea Creştină şi-o mână spre pieire,

19. Sunt vremi când tot pământul e-n vifor crunt şi greu,
Iar unii domni ai lumii au voi cotropitoare,
Sunt vremi în care unii vorbesc de Dumnezeu,
Dar ,de-i privim ,pe diavol au veşnic în purtare,

20. Sunt vremi pe când omoară : părinte pe-al său fiu
Sau frate pe-a sa soră… sau unchi pe-al său nepot,
Cum spune Domnul Vieţii: în Sfânt Cuvântu-I viu
Şi vremi în care vrajba cuprinde omul tot!

21. Sunt vremi în care unii scâncesc sub mari poveri
Iar alții-n tronuri multe se umflă de mândrie,
Sunt vremi în care unii se luptă-n mari dureri,
În vreme ce-alții-aleargă spre titluri şi-avuție!

22. Sunt vremi când plâng orfanii pe-alocuri parăsiți,
Iar mulţi fărădelege de ei nici n-au păsare,
Sunt vremi când plâng sărmanii lipsiți şi prigoniți
În timp ce zac pe tină lipsiți de-ajutorare,

23. Sunt vremi de greu, de jale, de-o lungă întristare,
Când parcă totu-i negru şi fără de scăpare…
O, vino, Maică Blândă, din Cer ajutorare,
Divină Cuvioasă şi dă-ne lin scăpare!

24. O, vino Cuvioasă Smerită şi-ndurată,
Şi-alungă norii urii din lumea cea-nvrăjbită…
O, vino, Parascheva, o, Maică Luminată,
Şi pierde tu tot răul din clipa cea cumplită!

25. O, vino Bună, Sfântă, Ascezei dulce Floare,
Şi pierde nedreptatea cea tot mai mult ‘nălțată…
O, vino, Porumbiță de pace-aducătoare
Şi-adu din Ceruri pacea în lumea noastră toată!

26. Alungă tu sminteala din Turma cea creştină,
Mult osândind pe-aceia ce o-au lucrat cumplit,
Alungă tu şi vrajba din lumea noastră plină
De greu şi de minciună şi portul murdărit!

27. Alungă nedreptatea cea rea, ce vieți răneşte
Şi aspru-i rușinează pe-acei ce o-ar plini!
Alungă viclenia ,ce-n viață amăgeşte
Şi-o pierde… şi-adevărul fă -l tu a răsări!

28. Opreşte, Maică, plânsul cel crunt şi crima grea,
Şi-adu în loc surâsul şi dragostea duioasă,
Opreşte tu războiul cel crunt şi nu-l lăsa
Să-acapareze lumea tot mai răutăcioasă!

29. Alungă tu sminteala din inimi şi din lume
Şi-mpacă toți creştinii cei sinceri şi cinstiți,
Zdrobeşte-l pe satana… şi-al Domnului Sfânt nume
În noi îl preamăreşte, în ceasul ispitit!

30. O, pune frâu, zăbală, şi-n marea ta putere
Opreşte pe cezarii ce vor să vadă sânge…
Opreşte-le  murdara, cotropitoarea vrere,
Căci de prea multă vreme-n războaie lumea plânge!

31. Ne-nvață tu ce-nseamnă cuvintele-auzite
De tine-n Casa Sfântă, anume: „Cel ce vrea,
Să vină după Mine…” (în vremi de mari ispite)
„De sine lepădare să aibă-n viața sa,

32. Şi luându-şi Crucea-n spate” (cum Domnul a grăit)
„Pe Dânsul să-L urmeze!” în traiu-i omenesc,
Aşa, pe toți, o, Maică Ascetă-n chip smerit
Condu pe toți spre Domnul pe-ntinsul pământesc!

33. Şi-nvață-ne, Duioasă, ce-nseamnă noi a vrea
Pe NOI iar nu pe ALȚII să ştim a LEPĂDA,
Ca ,Voia cea Divină lucrând, şi-n vremea grea
Să fim aşa cum Domnul Cel Sfânt ne-a vrut cândva!

34. Şi-nvaţă pe tot omul să fie ca şi tine
Urmând buna smerenie şi traiul înfrânat ,
Gonind din orice inimi şi vieţile creștine
Mândria şi-opulența şi gândul întinat!

35. Şi ne fereşte, Sfântă, fereşte lumea ta
De orice neagră voie sau rea manipulare
Şi dă la tot poporul în orice clipă grea
A ta înțelepciune şi blânda-ți luminare!

36. Şi-nvață-ne ca tine să facem bunătate
Şi blânde milostenii cu cei real lipsiți
Cum spus-a Domnul Vieții, ÎN TAINĂ fiind lucrate,
Iar NU ÎN FAȚA LUMII , spre-a fi de ea SLĂVIȚI !

37. Aşa, Divină Maică, Miloasă Cuvioasă,
Aleasă Paracheva, a Iaşiului păzire,
Din pacea ta cea sfântă şi nouă, o, Duioasă,
Ne dă… şi țării noastre fii pururi intărire!

38. Şi apără Moldova, ce-n Iaşi centrul ei are,
De orice influență vrăjmaşă din afară,
Ce-ar vrea s-o desființeze …sau vrea ei anexare
Să -i facă la vreo altă cotropitoare țară!

39. Şi pierde-orice-nşelare vicleană ce-ar voi
Să dezmembreze țara aşa cum este ea,
Şi-arată tuturora ca tu vei străluci
În Iaşi, deci România, iar nu altundeva !

40. Şi-adu-i pe fraţii noştri ROMÂNI din țări vecine,
De vor, la noi, în țară, căci noi NU VREM PĂMÂNT ,
Ci vrem în aste vremuri cercate şi haine
Să fim UNIȚI CU-AI NOŞTRI -N IUBIRE,HAR,CUVÂNT!

41. Şi astfel noi unirea s-avem în DEMNITATE,
În DRAGOSTE,CREDINȚĂ şi-n tot ce BINE-am face…
Şi-n vremi de greu sau lipsuri sau crunt război în toate
Să viețuim ca frații cei buni : în HAR şi PACE !

42. Şi să urmăm pe Domnul; şi-n pilda ta având
Un mod de viețuire şi-n ceasul cel hain,
Să fim primiți în Ceruri, toți mulțumiri ‘nălțând
Spre tine, Parascheva, Măicuță Sfântă – Amin!

Ana-Georgiana Grigore


2 Comments

  • Hristos a înviat! Felicitări si multumiri pentru frumoasele lucrări!

  • O, vino Bună, Sfântă, Ascezei dulce Floare,
    Şi pierde nedreptatea cea tot mai mult ‘nălțată
    ne fereşte, Sfântă, fereşte lumea ta
    De orice neagră voie sau rea manipulare

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: