O, Cale-a Crucii Sfinte a Domnului Hristos…

O, Cale-a Crucii Sfinte a Domnului Hristos, ce urme-a Milei Sfinte porţi şi-azi în lume jos!
Ce lin din nou în inimi ne-nvii iar Jertfa Sa, şi-ai vrea pe toți la dânsa pãrtaşi a îi vedea!

  1. O, Cale-a Crucii grele, Golgotã-a Lui Hristos ,
    Ce urme-a Milei Sfinte porți şi-azi în vremea toatã…!
    O, ‘Nalte Deal pe care urcat-a Cel Milos,
    Ce Sânge Sfânt la vale curgea pe tine-odatã…!
  2. O, pietre tari şi aspre, grunjoase, noroite,
    Ce Trup Divin cãzut-a pe voi cu Crucea-n Spate…!
    O, voi, pãmânturi dure şi tari şi prãfuite,
    Ce Miel primea odată pe voi scuipãri turbate…!
  3. O, Drum cumplit, al Jertfei, o, Golgotã-a jertfirii,
    Ce Blând Pãstor pe tine, sub bice mii urca
    O, Lemn al Crucii grele, o, Lemn al rãstignirii
    Ce greu pe Domnul Vieții povara-ți apãsa!
  4. O, cuie mari, murdare, de vreme ruginite,
    Ce crunt pe Domnul-Fiul Ceresc ați pironit,
    O, trestie groasã, tare, prin voile smintite,
    Ce crud, pe Sfânta-I Gurã, pe Domnul ai lovit…!
  5. O, spini amari şi aspri, puternici, zdrobitori,
    Ce crunt pe Mielul-Domnul, Fiu Sfânt, ați sfâşiat,
    O, roşie, grea hlamidã, prin cei mult hulitori,
    Cum ,pentru-a Sa ocarã ,pe Domnu-ai îmbrãcat!
  6. O, prea amar oțet şi cumplitã bãuturã,
    Cum tu pe-al Vieții toate Izvor ai adãpat…!
    O, tinã grea, în tine ,lovit cu mare urã,
    Cum fost-a Cel ce omul din tinã l-a lucrat!
  7. O, Cruce, o, tu,viațã la cei de-odat’ muşcați
    De şerpi, cum fost-ai moarte la Cel ce Viața-a dat,
    O, Deal al Cãpãțânii şi-al celor condamnați,
    Cum în altar sfințirii deodată te-ai schimbat!
  8. O, vai, voi, mâini de Domnul odatã vindecate,
    Cum pumni şi palme grele ați dat Celui Divin…,
    O, vai ,..,o, voi, picioare, de Cel Divin scãpate
    De greaua ologire…, cum L-ați lovit hain!
  9. O, vai, voi ,ochi de Domnul scãpați cândva de-orbire,
    Cum ,plini de rãutate ,spre Jertfa-I ați privit,
    O, voi, voi, guri, odatã scãpate de-amuțire
    De El…, cum hule aspre spre Dânsul ați rostit!
  10. O, vai, bolnave trupuri tãmãduite blând
    De Sfânt Hristos…, cum pietre în El ați aruncat,
    O, voi, cãrora Dânsul mii peşti v-a dat, scoţând
    Din apã… , cum oțetul ca apã Lui I-aţi dat!
  11. O, vai, voi, cei de Domnul scãpați de diavoli mii,
    Şi ajutați de-acesta ,-n acele vremi amare,
    Cum ,prin satan, strigat-ați în contra Sa : spre-a fi
    Eliberat Baraba, şef bandelor tâlhare!
  12. O, vai, voi ,care-odatã din Mâna Sa-ați mâncat
    La-a pâinii înmulțire sfințitã, pâinea Sa….,
    Cum ați pornit pe urmã, lovind, scuipând turbat
    Pe-Acel cãruia „Rabbi” i-ați spus voios cândva?!
  13. O, vai, nelegiuite, vai tu, Iscariotene,
    Cum ai vândut pe-Acela cu care ai cinat,
    O, vai, o, vai, cum oare tu ai putut, viclene ,
    Pe-arginți treizeci, la moarte a-L da nevinovat?!
  14. O, vai, catapeteasmã a Templului Cel Mare,
    Cum ruptu-te-ai în douã la moartea Lui Iisus,
    O, tu, mãreațã lunã, o, tu, prea mândre soare ,
    Ce-ntunecare-adâncã la Jertfa-I v-ați adus!
  15. O, vai…, o, voi, morminte cu pietre mari blocate,
    Cum morți din voi ieşit-au, fiind vii, la Rãstignire,
    O, Mâini a Maicii Sfinte, -a Fecioarei Preacurate,
    Ce crunt v-ați frânt sub Crucea şi-a Domnului Jertfire!
  16. O, voi, Divine lacrimi a Celei Precurate,
    Ce mult amar udat-ați cea de sub cruce tinã,
    O, Sfânt Apostol Mare-al iubirii, luminate,
    Ce trist priveai la Domnul, jertfit fãrã de vinã!
  17. O, Doamne, Miel al Vieții, Iisuse mult Milos,
    Ce Jertfã grea rãbdat-ai, dând nouã mântuire…!
    O, Tatã Sfânt din Ceruri, cum dat-ai nouã jos,
    Pe-al Tãu Fiu Sfânt sã moarã :din marea Ta iubire!
  18. O, Doamne Sfânt, o, Doamne, Tu , Cel ce eşti iubire,
    Pãrinte , Fiu Divine şi Duh al miluirii,
    Ce dragoste avut-ai spre slaba-Ți omenire
    Dând Viațã ei: prin moartea şi chinul rãstignirii!
  19. O, Sfinte, o, Mãrite, o, Doamne-al tuturor
    Ce blând ,din iadul morţii, sculai pe-Adam de jos…
    O, Scumpe, Fiu Divine, o,Drag Mântuitor,
    Ce mult ai plâns ca omul sã fie virtuos!
  20. O, dragoste-ntreitã-n persoane, una-n fiinţã
    Ce lin pe lumea toată bogat te-ai revãrsat,
    O, Fiu Divin, Hristoase, ce blând cu-a Ta voințã
    ‘Nãlțat pe Cruce lumea cea rea-ai îmbrãțişat!
  21. O, Sfânt Iisus, Smerite, o, Miel fãrã prihanã,
    Cum moartea Ta fãcut-ai sã fie Viațã nouã,
    O, Dulce Domn al Vieții…, ce asprã, cruntã ranã
    În coasta-Ți luai :ca astfel sã faci doar bine nouã!
  22. Cu moartea Ta pe Cruce, o, Doamne Rãstignit,
    De moarte-a Ta zidire scãpai :pe veci de veci,
    Prin Trupu-Ți mort şi rece-n mormânt pecetluit,
    Iar înviai pe-aceia-nghețati, la inimi reci!
  23. Cu-a Tale mari piroane în Mâini, Sfinte Picioare,
    Scoteai cuiul satanei: blestemul vechi din noi,
    Cu-ai Tãi mari spini pe frunte şi-a Tale rãni amare ,
    Ai noştri spini ai urii, zdrobeai deplin apoi!
  24. Cu Sângele-Ți pe Cruce vãrsat fãrã de vinã,
    Spãlai a noastre patimi şi fapte de pãcat,
    Cu-a Ta durere cruntã, cu-a Ta Jertfã deplinã,
    Cu Tatãl Sfânt tot omul fãceai a fi-mpãcat!
  25. Cu-a Tale brațe-ntinse pe lemnul Crucii greu,
    Pe noi, pe toți, de-oriunde ,la Pieptu-Ți ne strângeai,
    Prin Capul Tãu de spinii cei cruzi zgâriat mereu,
    Pe frunte sãrutarea-Ți cea dulce ne dãdeai!
  26. Prin fierea grea şi-oţetul bãut atunci de Tine
    În noi izvor de haruri fãceai a rãsãri,
    Prin tot ce spus-ai Maicii ,Fecioarei Prea Divine,
    Fãcutu-ne-ai de-a pururi : ai Ei şi-ai Tãi copii!
  27. Prin plânsul Tãu, cu-a Tale de sânge lacrimi grele,
    Vãrsate-n Ghetsimani-ul de-odatã ne spãlai
    A noastre mii pãcate şi fapte, gânduri rele
    Şi-n Pacea Crucii Tale tot rãul rãstigneai!
  28. Cu Capul Tãu de sânge umplut ce S-a plecat
    În jos atunci când Duhul Ți-ai dat Tatãlui Sfânt
    Din iad, de jos, din moarte pe-Adam ai liberat,
    Şi-a Tatãlui privire plecat-ai spre pãmânt!
  29. Iertând pe lemnul Crucii pe-acel tâlhar cãit,
    Iertai şi firea noastrã cea veche, crudã, rea,
    Şi-n Rai intrând cu dânsul ATUNCI ,nouã-ai vãdit
    Cã viu rãmâne duhul : şi plata-şi, veşnic, ia!
  30. Închisu-s-a el, Cerul, închis-a fața sa,
    Iar soarele şi luna, plângând, s-au tãinuit,
    Iar Tu, o, Doamne Bune, iar Tu, prin Jertfa Ta,
    Privind milos spre oameni, întreg Te-ai dãruit!
  31. Iubire eşti, iubire eşti, Doamne-al tuturor,
    Iubire din iubire; şi-n tot reverşi iubire,
    Iubire-Ți sunt şi Jertfa şi Moartea-Ți, Blând Pãstor;
    Iubire-s : Învierea-Ți de-apoi, şi-a Ta venire!
  32. Iubire este Tatãl Cel Sfânt ,Cel ce Te-a dat
    Ca Jertfã pentru-a noastrã salvare pe vecie,
    Iubire este Duhul Cel Sfânt, ce-a insuflat
    Pe-Apostoli şi pe-aceia ce-Ți fac Voirea Ție!
  33. Din Crucea Ta, din Jertfa-Ți cea Sfântã şi Curatã,
    Şi-acum reverşi Iisuse, Izvoare de-ndurare,
    Şi-acum ,cu-a Tale Brațe întinse-n vremea toatã,
    Ne chemi pe toți la Pieptu-Ți Cel Sfânt ,cu Mila-Ţi Mare!
  34. Cu-a spinilor cununã pe Frunte şi-astãzi stând ,
    Ne chemi spre-a Ta iubire, deplinã, jertfitoare,
    Şi-n Drumul Crucii Tale şi-acum amar cãzând
    Ne chemi cu Tine Crucea s-o ducem fiecare!
  35. Cu plânsul Tãu şi astãzi ne ştergi milos pãcate,
    Şi-n dragostea-Ți cea mare cu Tatãl Sfânt ne-mpaci ;
    Cu rana Ta din coastã ,şi-acum, O, Împãrate,
    Unul cu altul: frate, din orice țãri ,ne faci!
  36. E una Jertfa-Ți Mare! E una-a ta Iubire!
    Sunt Una-a Ta-nviere şi-a Ta la Cer ‘Nãlțare!
    Şi Una sunt şi-aceia ce fac a Ta Voire:
    Creştini de pretutindeni din lumea asta mare!
  37. O, cheamã-ne, Hristoase Iisus , pe orişicare ,
    Spre Tine : şi în Tine ne-aratã-al nostru sens…
    O, pierde Tu tot rãul din lume şi purtare,
    Şi-alungã norul urii :din ce în ce mai dens!
  38. Sunt vremuri grele foarte, sunt vremuri de smintealã,
    Sunt vremuri de pãcate şi crime , nedreptãți…
    O, vino, Tu, Divine, şi-n lumea imoralã
    Adu din nou dreptatea şi pacea-n mii de dãți!
  39. Sunt vremuri de pierzare, sunt vremuri tot mai grele,
    Când frate dã pe frate la moarte cu cruzime…!
    Sunt vremi de tulburare, de jale, certuri rele,
    Şi vremi când de rãzboaie vin veşti,chiar o mulțime,
  40. Sunt clipe de amaruri, de plâns, de disperare,
    Când nici mai ştim ce-i bine de rãu a osebi,
    Sunt vremuri când satana ia chip viclean …şi-apare
    Ca înger de lumină, vrând inimi a sminti!
  41. Sunt vremi când nedreptatea se ‘nalțã ,tot mai tare,
    Iar pizma şi minciuna au ranguri de virtute,
    Sunt vremuri de-nşelare, de lipsuri, strâmtorare,
    Şi mulți se lasã pradã smintelilor vãzute!
  42. Sunt vremi când antihristul se-aratã tot mai tare,
    Şi-n moduri diferite CONTROLUL vrea sã ia…
    Sunt vremi de greu, de moarte, de hulã, nepãsare,
    Şi vremi când nici speranța mai ştim a o avea!
  43. Sunt vremi când chiar TU,Doamne, eşti luat PRETEXT spre RELE,
    Şi vremi pe când se-omoarã în scopuri zise „bune”….
    Sunt vremi de rãu, de patimi, de mari pãcate grele,
    Ce-acum sunt socotite ….normale, o, Stãpâne!
  44. Sunt vremi de sodomie, desfrâu, fãțãrnicie,
    Şi vremi când şi morala ajuns-a-o vorbã-n vânt,
    Sunt clipe de durere, de jale, vrãjmãşie,
    Şi vremi când răul creşte mereu pe-acest pãmânt!
  45. …O, vino, Doamne Bune, Hristoase, Domn Iubit,
    Şi-alungã rãutatea ce lumea invadeazã!
    Şi pierde Tu, sminteala ce Turma-Ți a lovit
    Iarã pe-acel ce-o face, vãdind, îl ruşineazã!
  46. Dezgheațã cu iubirea-Ți cea multã şi curatã
    Acele inimi care de pizmã-s încuiate…
    Alinã Tu, Miloase, alinã rana toatã
    A celor ce-n cercare se zbat şi plâng în toate!
  47. Opreşte Tu rãzboiul din inimi şi popoare,
    Şi-aşterne-n locu-i pacea din Crucea Ta vãrsatã,
    Distruge Tu dorința cea rea, cotropitoare,
    Iar pe tot cel ce-o are, îl schimbã Tu pe datã!
  48. Alinã Tu, Duioase, a celor plânşi durere,
    Iar reaua sodomie o pierde, slobozind
    Pe-acei ce-n înşelare sau chiar din propria vrere
    Urmat-au a ei cale, osândã-agonisind!
  49. Aratã Tu, viclenii cei rãi ,ce rãu plinesc
    Şi voia lor o pierde, la fel a lor lucrare,
    Uneşte-i, Doamne-al Vieţii pe-acei ce Te slujesc
    Curat, sub Sfântã Crucea-Ți în veac folositoare!
  50. Ne-mpacã unii cu-alţii… şi-aşa pe toți ,uniți,
    Ne-mpacã iar cu Tatãl Ceresc şi Voia Sa!
    O, fii cu cei de oameni loviți şi asupriți
    Şi tinde-Ți Mila, Doamne, voind a îi salva!
  51. Şi-aratã tuturora, Mieluț Divin :cã EŞTI
    IUBIRE-n veac, nu pizmã şi nici cumva rãzboi,
    Aratã ca eşti PACE ,nu ceartã :şi jertfeşti
    NU pe- ALȚII pentru Tine, ci Viața-ȚI pentru noi!
  52. Şi blând sãdeşte ,Sfinte, în noi :în fiecare,
    CREDINȚA cea CURATĂ -NU cea spre cotropire,
    DREPTATEA-cea REALĂ -NU cea spre voi murdare
    Și PACEA- cea CONCRETĂ -NU doar cea prin grãire!
  53. Şi-n pacea Ta… dã pace acelor tulburați,
    Şi-n marea Ta iubire…. iubirea-n noi învie,
    În multa Ta smerenie… ne fă a fi predați
    Cu totul Voii Tale : de-acum pânã-n vecie!
  54. Şi fã-n a noastre inimi o Cale-a Crucii Tale,
    Un drum pe care Însuți sã urci, Iisus Divin,
    Un Sfânt Altar de haruri ; iarã de-a morții vale,
    De iad şi rãu ,ne scapã cu Mila Ta. Amin! „



De Ana-Georgiana Grigore

Lasă un răspuns