Odihnă

Unde ești, Lumină dintre lacrimi?
Pe care Te-am văzut, avându-Te,
Dar Te-am pierdut
Iar azi, Te caut, fără să Te mai găsesc
Pe când atunci,
Tu însuți mă găseai
Pe mine,
Păcătosul rob al Tău
Și mi-ai dat,
Bunule, ca să cunosc iubirea-Ți minunată
Ce-a coborât din ceruri pe pământ,
Și Te-a adus Jertfelnic către Sfânta-Ți Cruce.
Câtă iubire ai avut, Stăpâne,
De-ai coborât cu slavă și mărire
În fundul iadului întunecat
Ca să zdrobești robia lanțului
Ce ne-a încătușat ?
Îndură-Te de mine, Domnul meu,
Să văd Prealuminatul Chip al Tău
Căci sufletul meu, Doamne-n Tine odihnește
Dar, fără Tine, doar se ostenește.

De Laura S.

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

One Comment

  • Minunat!
    Sufletul meu in Tine odihneste,Doamne!!!
    Multumim!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: