Sufletul din ape

Ajută, Doamne, sufletului meu
Să se-nalțe liber spre eternitate
Iubirea mea, ce-mi oferi nemurirea
Fără să-mi ceri în schimbul ei prea multe
Sunt orb,
Iubite Domn,
E-atâta negură în ochii sufletului meu
Încât mi s-au lipit și pleoapele de-atâta grea povară
Și nu mai văd cărarea spre lumină
Spre adevăr, spre pace
Spre iubire
Atâta ger cumplit mă înconjoară,
Iar oamenii îmi spun să iau și alte-nvelitori
Mai groase.
Căci iarna va fi lungă, iar vara e departe.
Ajută, Doamne, sufletului meu
Să prindă aripi de lumină către libertate.
Povestea curge mai departe
La fel ca neteda lucire a unor unduiri de ape
Câtă culoare se revarsă, azi, în mine!
Și câte șoapte nesfârșite
Aleargă pe câmpii de soare pline
Cuvinte Sfinte, ce scrii poveștile cu stelele care se nasc și pier
În oglindirea lumilor din cer
Și le rostești aievea
Prin unduirea apelor din mare
Prin șoapta caldă a firelor de iarbă moale
Așa croiești povestea infinită a cerului,
Povestea Ta și a adâncului Cel Necuprins
Care pe toate Le-ai cuprins
O, Doamne, Cel al cărui Nume e Iubire, Putere, Adevăr și Fericire
Ai milă și de mine, Milostive, Domn al meu!

By Laura S.

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

One Comment

  • Hristos a înviat! Vă mulțumesc pentru sprijin și încurajare. Uneori trebuie să apară un om care să creadă în tine și în ceea ce nici tu nu crezi că poți să faci. Binecuvântați, Părinte Nectarie!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: