Gânduri despre ziua sâmbetei

Doamne ajută!
Vă împărtășesc gândurile mele:

Ziua sâmbetei, în ordinea ei liturgică, este zi în care ne amintim de toți cei trecuți de pe pământ, ca mâine duminică în ziua învierii, să avem toți comuniune la harul învierii lui Hristos. De aceea, corect privit și trăit liturgic, pomenirile adormiților sunt în sâmbete, ziuă în care, așa cum știm, Fiul lui Dumnezeu a coborât în lumea aceea a morților, ca Duminică să avem cu toți parte de harul Învierii, prin Liturghie și comuniune deplină cu Hristos în Sfânta Împărtășanie… dar puțin suntem care vorbim despre aceasta. Se spune sau se consideră: „Poporul petrece în păcate și nu se poate împărtășii duminical. Și acest lucru este adevărat parțial, pentru că explicațiile date doar constată factul dar nu dau și soluții. Se lasă lucrarea la jumătate și nu se explică cum ar putea să se facă privegheri, spovedanii ca pregătire a credinciosului popor ca într-adevăr să se ajungă la o trăire mai deplină acestei realități despre care vorbim.
Așadar, noi ne amintim în rugăciuni de cei trecuți, cei morți, ca și ei să aibă parte la aceea ce urmează mâine. Unii preoți fac și excepții în slujire în unele privințe și aceasta nu e o problemă gravă, atât timp cât excepțiile nu devin rânduială… Dar cui să spui acestea? Cine te înțelege …? Deci rămâne blândețea, rugăciunea, înțelepciunea …


Pe canalul meu Telegram hierom_Nectarius @ culturaduhului.art

One Comment

  • Hristos a înviat!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: