Florile veșniciei |Versuri

Bucură-te, Rug aprins
Care flăcările-ai stins
Din noianul de păcate
Tu, ne-ai izbăvit pe toate.

Ne-ai purtat către izvoare
Ca pe niște căprioare
Însetate de lumină
Pe cărările cu lună.

Lungi șiraguri de izvoare
Ni le-ai presărat pe cale
Ca niște mărgăritare
Limpezi și îmbietoare,
Flori binemirositoare.

Candelele de lumină
Se zăreau în depărtare
Așteptând cu nerăbdare
Cununile nenuntite
Lui Dumnezeu dăruite.

/ de Laura S.

Lasă un răspuns