I Cine oare mă ţintuieşte cu privirea prin toate stelele din cer, prin toa‑ te zidirile de pe pământ? O, stele şi zidiri, ochii voştri acoperiţi, goliciunea mea nu priviţi! Prea de ajuns mă chinuieşte ruşinea prin înşişi ochii mei. Căci ce acolo aveţi a vedea? Al Vieţii Lemn ca spinul din cale în‑ micşorat, pe sine şi pe…