Rugăciuni pe malul lacului, Sfântul ierarh Nicolae, Episcopul Ohridei

I

Cine oare mă ţintuieşte cu privirea prin toate stelele din cer, prin toa‑ te zidirile de pe pământ?

O, stele şi zidiri, ochii voştri acoperiţi, goliciunea mea nu priviţi! Prea de ajuns mă chinuieşte ruşinea prin înşişi ochii mei.

Căci ce acolo aveţi a vedea? Al Vieţii Lemn ca spinul din cale în‑ micşorat, pe sine şi pe alţii înţepând. Ce altceva? Ci numai ce‑ rească flăcăruie în tină afundată, nici luminând, şi nici de tot pierind.

Plugarilor, nu plugăria voastră e lucrul cel de seamă, ci Domnul ce asupră‑vă priveşte.

Voi cântăreţi, nu a voastră cântare e lucrul cel de seamă, ci Domnul carele ascultă.

Cei ce dormiţi, nu somnul vostru e lucrul cel de seamă, ci Domnul, carele priveghează.

Nu apa cea puţină a bălţilor ce împresoară lacul e lucrul cel de sea‑ mă, ci lacul este cel mai însemnat.

Ce alta este toată omeneasca vremuire, fără numai val ce umezeşte nisipul fierbinte de pe mal, şi îndată se căieşte, căci, părăsind el la‑ cul, îndată s’a uscat?

O, stele şi zidiri, nu către mine, ci către Domnul ochii vă‑ndreptaţi. Căci singur Acela vede. Spre El privirea să vă îndreptaţi, şi în patria voastră vă veţi vedea!

Pentru ce la mine să priviţi, la chipul surghiunirii voastre, oglinda grabnicei voastre petreceri?

Doamne, mahrama mea cea frumoasă, împodobită cu serafimi de aur, pogoară‑te peste mine precum năframa peste chipul văduvei, şi adună lacrimile mele întru care fierbe jalea tuturor zidirilor tale.

Doamne, frumseţea mea, vino‑mi în ospeţie, ca să nu mă ruşinez de goliciunea mea, ca nu cumva mulţimea însetatelor priviri ce cad asupra mea, acasă însetate să se‑ntoarcă.


NOTĂ ASUPRA TRADUCERII

Înfăţişăm acum cititorului român o carte clasică a literaturii pravos‑ lavnice sârbeşti, Rugăciuni pe malul lacului, a sfântului episcop Ni‑ colae Velimirovici, tradusă direct după original.1 Cartea cuprinde o sută de poeme‑meditaţii, de o profunzime şi frumuseţe aparte, scri‑ se la Ohrida între anii 1921‑1922.

În ciuda titlului, nu avem de‑a face cu nişte rugăciuni obişnuite, şi nici cu scrieri dogmatice sau filosofice (deşi găsim câte ceva din toa‑ te acestea), ci cu graiuri de taină, vorbiri ale sufletului cu Dumnezeu, vărsare a sufletului şi punere a lui înaintea Ziditorului. Limbajul, deşi plin de poetice figuri de stil, nu este al unui ritor, ci al unui adânc şi statornic căutător de Dumnezeu ce‑şi spovedeşte lumii întregi toată durerea, păcătoşenia şi neputinţa, dar şi credinţa şi nădejdea că va afla astfel mult doritul răspuns al Celui Preaiubit.

Conştiinţa dreptslăvitoare nu are nici o pricină de sminteală sau po‑ ticnire când află în textul acestor poeme‑rugăciuni referiri la alte reli‑ gii şi termeni din filosofii sau religii orientale: scopul Vlădicăi Nikolai nu este nicidecum unul sincretist, ci avem de‑a face mai curând cu o dorinţă de a se face tuturor toate, ca măcar pe vreunii să mântuias‑ că, precum odinioară Apostolul Pavel /1 Cor. 9: 22/, dar şi cu dorinţa de a înţelege şi de a încreştina darurile pe care „magii de la Răsărit” le‑au adus până la Hristos. Căci, spune Hristos, prin gura Vlădicăi Nikolai: „Toţi prorocii calea ce duce către Mine arătau. În Mine sfâr‑ şesc şi se pierd toate căile prorocilor. De acum înainte Eu singur sânt Calea, şi cele afară de Mine fără de cale sânt. Precum multe pârâiaşe ce se varsă într’un râu îşi pierd calea lor osebită, aşijderea toţi proro‑ cii întru Mine s’au vărsat, şi de acum Eu cursul vieţii îl orânduiesc. Cel ce urmează a umbla şi pe mai departe în căile prorocilor, acela se va pierde, căci merge pe căi ce nu mai sânt” /cap. LVII/.

1 Menţionăm că o altă traducere românească a cărţii, făcută după versiunea engleză, a fost publicată de Editura Anestis în 2006.



SFÂNTUL NICOLAE (VELIMIROVICI), EPISCOPUL DE OHRIDA ȘI JICEA

Textul original pune traducătorului probleme deosebit de dificile. Este un text plin de trimiteri, îndeosebi la Sfânta Scriptură, dar şi la toate căutările şi lecturile din felurite tradiţii ale Vlădicăi Nikolai, mai mult sau mai puţin vădite cititorului. Aproape fiecare poem ar necesita o exegeză aparte, o descifrare a simbolurilor şi tâlcurilor as‑ cunse. Nu a fost în intenţia noastră de a face o astfel de exegeză şi, după ştiinţa noastră, ea nici nu a fost întreprinsă de cineva, iar cele câteva note de subsol nu fac decât să lămurească succint unele cu‑ vinte necesare înţelegerii sensului măcar la primul nivel. Sântem în‑ credinţaţi că, măcar şi în parte, cititorul atent va izbuti să desluşeas‑ că esenţialul şi să descopere, prin întrebările şi răspunsurile Vlădicăi Nikolai, propriile întrebări şi răspunsuri, fără a fi nevoit să recurgă la „chei de lectură” oferite de‑a gata.

Traducătorii mulţumesc şi pe această cale tuturor celor ce au avut răbdarea să le citească textul şi să le ofere numeroase sugestii care, neîndoielnic, au sporit mult calitatea versiunii în limba română. Nă‑ dăjduim ca această nouă traducere să fie spre folos şi bună zidire su‑ fletească tuturor cititorilor, pentru rugăciunile Sfântului Vlădică Nicolae Velimirovici.

Traducere: Gurgu Ionuț, Gurgu Slagiana,
Editura Predania




Lasă un răspuns