Autor: Ieromonah Nectarie

Gheronda Efrem din Arizona

Hristos a Înviat, iubiți,

Am aflat astăzi după Sfânta Liturghie că Gheronda Efrem Filotheitul din Sfântul Munte Athos și din Arizona a trecut astăzi dimineață 07.00 h în Împărăția Veșnică unde nu se moare, că să trăiască veșnic și să se roage pentru noi.



Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Justin Noul Teolog: Despre Dumnezeu Judecătorul

În timp ce mulți teologi își pun diferite întrebări pe care nu le pot lămurii despre Judecată Lui Dumnezeu la Sfântul Justin sunt percepțiile asupra acestui eveniment clare. El nu lasă loc pentru o posibilă apocatastază despre care nu avem dovezi reale și care se bazează pe intuițiile subiective ale unora ,,că Dumnezeu nu are cum să fie decât milostiv”, ci despre Judecata lui Dumnezeu, cum am primit din Evanghelii și de la Sfinții Părinți – din Scripturi și din Tradiție.
De unde se arată o necesitate să amintim, să scriem și să vorbim despre Judecata ? Necesitatea apare motivată de trecerea timpului și de adevărul Credinței Creștine care ni s-a predat, în așteptarea Venirii de a Două a Lui Hristos – anunțată de El personal, de sfinții Îngeri la ,,Înălțare”, de Sfintele Scripturi și de Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine. Să facem o comparație: s-a înscris tânărul la o facultate de științe umaniste, dar profesorii nu-i spun că la final se cere o licență scrisă și susținerea acesteia. Ce am zice atunci despre o asemenea atitudine a profesorilor? Că există mare posibilitate ca profesorii vor fi milostivi și că vor ajuta pe mulți, în primul rând prin pregătire și susținere din timp și prin comportament și atitudini părintești la susținerea tezei, aceasta nu este exclus ci chiar de dorit.
Așadar în cazul Judecății lui Dumnezeu, obligația noastră este să anunțăm evenimentul ca toți să să pregătească, neștiind care vor fii deciziile Judecătorului Suprem. Mai mult de atât știu doar Sfinții lui Dumnezeu care vor judeca lumea, împreună cu Hristos Judecătorul și cu Forțele Cerului.
ierom. Nectarie


Despre Dumnezeu Judecătorul

Sourse: Biserica Ortodoxă și ecumenismul,
Sfântul Preacuviosul Justin (Popovici) Noul Teolog.

În această zi de mare însemnătate, Dumnezeu-Omul Domnul Iisus, va rosti ultima Sa judecată, nestrămutată, asupra întregii istorii a lumii și a omului, asupra tuturor oamenilor laolaltă și a fiecăruia personal. și după cum, la capătul lucrării de zidire, a privit toate ființele și făpturile zidite și a rostit asupra a toate judecata Sa, că sînt bune foarte (Fac. 1:31), tot așa Domnul cel în Trei Sori va privi și în ziua cea de pe urmă toate ființele și făpturile, la sfîrșitul mersului lor de-a lungul istoriei, și va rosti judecata Sa asupra a tot și toate, asupra tuturor și a fiecăruia. Atunci, va despărți pentru totdeauna binele de rău și va statornici între ele un hotar netrecător și de netrecut; atunci, va rosti judecata Sa cea fără greș asupra tuturor valorilor omenești; atunci, va cîntări în cîntarul desăvîrșit și nemincinos al Dreptății și al dragostei Sale toate faptele omenenești, toate gîndurile omenești, toate simțămintele oamenilor, toate dorințele omenești, toate cuvintele omenești; atunci, se va împlini taina lui Dumnezeu (Apocalipsa 10:7) privitoare la om, zidire, lume, univers; atunci, toți cei buni și tot ce este bun vor moșteni fericirea veșnică, raiul cel veșnic, în a-tot-dulcea Împărăție a cerurilor a Prea-dulcelui Domn Iisus; iar toți cei răi și tot ce este rău – chinul veșnic, osînda veșnică, în împărăția a-tot-amară a a-tot-răilor Îngeri căzuți.

,,Lucrarea minții”

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…

Iubiților,
sunt convins că puținul cu trecerea timpului se face mult.

Pace vouă,
Ierom. Nectarie

  • Cum a spus Apostolul: „vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea, decât mii cu limba”. Urmează de aici mai întâi de toate, că prin aceste cinci cuvinte trebuie să ne curăţim mintea şi inima, spunând neîncetat din adâncul inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”! şi astfel să ne ridicăm până la cântarea cea făcută numai cu mintea. Pentru că orice nou îcepător şi supus patimilor poate lucra această rugăciune prin paza inimii, pe câtă vreme cântarea cea duhovnicească n-o poate săvârşi de loc, dacă nu va fi curăţit din vreme prin rugăciunea minţii.
  • Întrebarea ce se pune în legătură cu rugăciunea: „Cum trebuie să ne rugăm, cu gura sau cu mintea?” – este dezlegată prin cele dintâi cuvinte; „Să ne rugăm uneori cu cuvintele, alteori cu mintea”. Deci trebuie să ne fie lămurit, că nu e cu putinţă să ne rugăm cu mintea chiar fără cuvinte, ci doar că aceste cuvinte nu se aud, dar că acolo înlăuntru ele sunt rostite în tăcerea cugetului. Aceasta se poate spune mai bine astfel: roagă-te uneori prin cuvinte spuse în auz şi alteori prin cuvinte care nu se aud. Trebuie să ne îngrijim doar, că atât rugăciunea rostită în sus, cât şi cea nerostită auzirii să pornească din inimă.
  • Lucrarea acestei rugăciuni e simplă: stai cu mintea în inimă în faţa Domnului şi cheamă-L: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă, sau numai: Doamne miluieşte-mă… Milostive Doamne, miluieşte-mă pre mine păcătosul… sau prin alte oricare cuvinte. Puterea nu stă în cuvinte, ci în înţelesuri şi în simţiri.
  • Rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! este o rugăciune vorbită ca oricare alta. Ea nu are însă nimic deosebit, ci îşi trage puterea din felul şi din starea în care se săvârşeşte.
  • Toate metodele despre care se scrie (să te aşezi, să te apleci), despre săvârşirea cu meşteşug a acestei rugăciuni, nu sunt potrivite tuturor şi fără un îndrumător care să fie de faţă, sunt primejdioase. De unul singur, e mai bine să te apuci decât de toate acestea. Singura metodă ce se cere tuturor e: „să stai cu luare aminte în inimă”. Celelalte sunt lăturalnice şi nu aduc nici un adaus însemnat lucrării.




    Sursa: Sbornic sau Colecție despre Rugăciunea minții

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Sunt minunate scrierile Sfântului Siluan. El a scris pentu că ,,L-a iubit pe Dumnezeu” și pentru că ,,a iubit norodul lul Dumnezeu”. Cu adevărat mare om a fost părintele nostru Siluan, mare în viața pământească și mare în lucrarea lui între Sfinți…
Ierom. Nectarie

Acolo ,,în Ceruri” vor fi proslăviți toți câți s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.



Tânjește sufletul meu pe pământ și dorește cerul.

Domnul a venit pe pământ ca să ne ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre mântuirea noastră, ucenicii Lui și cei ce au urmat Domnului.

Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre.

Acolo vom vedea pe Sfinții Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea pe sfinții proroci, și pe sfințiții ierarhi — învățătorii Bisericii; acolo vom vedea pe cuvioșii care s-au nevoit în posturi să-și smerească sufletul; acolo sunt proslăviți nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.

Acolo vor fi proslăviți toți câți s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.

Acolo vrea să se veselească și sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari întristări, cu duh înfrânt și cu multe lacrimi; numai copiii care au păzit harul Sfântului Botez intră aici fără întristări, și acolo prin Sfântul Duh cunosc pe Domnul.

Sufletul meu tânjește totdeauna după Dumnezeu și se roagă ziua și noaptea, căci numele Domnului e dulce și desfătător pentru sufletul care se roagă și aprinde sufletul de iubire pentru Dumnezeu.

Mult am trăit pe pământ și am văzut și am auzit multe. Am auzit multă muzică, și ea a desfătat sufletul meu. Și m-am gândit: dacă această muzică e atât de desfătată, cum va desfăta sufletul cântarea cerească, unde prin Duhul Sfânt Domnul este slăvit pentru pătimirile Lui?

Sufletul trăiește mult pe pământ și iubește frumusețea pământului; iubește cerul și soarele, iubește grădinile frumoase, marea și râurile, pădurile și câmpiile; iubește sufletul și muzica și toate aceste lucruri pământești desfa-tează sufletul. Dar când cunoaște pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.

Reamintire: Program și explicații


Despre apeluri și convorbiri duhovncești

Primesc apelurile frățiilor voastre vineri și duminică 19.00 – 21.00 h

Despre posta electornică (e-mail)

Primiesc scrisorile frățiilor voastre, le citesc, și mă rog pentru voi, când e Voia lui Dumnezeu vă și răspund, la următoarele adrese:

ieromnectarie@culturaduhului.art
nectarieraicovici@gmail.com

Despre WhatsApp

Călugării nu stau pe chat cu nimeni, ei se roagă.
Mulțumesc pentru înțelegere.


Ieorom. Nectarie (R.) de la Sfânta Maria de Magdala, România.
Lavra Sfântului Serghie, Rusia

Dimineața…adierea aerului îmbucurător al sărbătorilor Domnului și al sărbătorilor de sfinți, așezați (pentru noi) în calendare…

Bună dimineața, iubiților,

mă bucur să în acest loc, pe acest blog (pagină personala) pot să vă scriu uneori gândurile mele, care de multe ori are și rolul unui jurnal…

Ce frumusețe și bucurie aduc vieții noastre sărbătorile așezate în calendar în decursul întregului an. Ne aflăm în decembrie când suntem chemați la comuniune cu mari oameni sfinți, unul fiind de exemplu Sfântul Ierarh Nicolae; după care vor urma și alții, toate fiind abundate de sentimentul unei bucurii sufletești în întâmpinarea marii sărbători care se apropie – Nașterea Domnului, care este sărbătorită, actualizată și trăită în fiecare an, din nou și din nou. Pentru noi acest eveniment al Nașterii Unuia din Treime din Fecioară are dimensiune istorică, așa cum a spus îngerul ,,că această sărbătoare va fi mare, a întregului popor” dar are și alte dimensiuni care se cunosc și se descoperă prin experiență în decursul unei vieți creștine și pe care le aflăm amintite în Sfintele Scripturi și sfintele cărți de cult ale Bisericii Ortodoxe, în sensul spus de Apostolul Pavel:,, până Hristos va lua chip în voi…” sau, experiența călugărilor mistici cum era Sfântul Simeon Noul Theolog, despre sălășluirea lui Dumnezeu în om și despre unirea lui Dumnezeu și a întregului Cer cu ființa creată din iubire – Omul…

Îți mulțumesc Doamne că sunt creștin și că mi-ai dat posibilitatea să trăiesc și să cresc. Ai avut grijă ca pentru creșterea noastră să așezi aceste sărbători cu caracter sărbătoresc și pedagogic, mistic și sfințitor.

Glorie ție Doamne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae

6 Decembrie

Ascultă Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae aici.

Condac 1

Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Icos 1

Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, capul cel sfințit;
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, ajutătorul celor credincioși;
Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor;
Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, izgonitorul demonilor;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!


Sursa: Doxologia.ro

,,De Sfântul Ierarh Nicolae…!”

Mult har, putere și bucurii duhovnicești tuturor care îl au ca Patron Ceresc pe Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni.

Cu respect și dragoste în Hristos,
ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, România
Sfânta Lavra a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonezh, Russia.

,,Lucrarea minții”

Când auzim despre ,,trepte” ale rugăciunii ne dăm seamă că rugăciunea este o lucrare progresivă – în care ființa creată de Dumnezeu, omul, înaintează… ca și de altfel toate în această lume: creșterea fizică, învățarea, maturizarea…
ierom. Nectarie

Treptele Rugăciunii

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi

şi din îndrumările oamenilor încercaţi,

care au pus rugăciunea în lucrare.

1. Deprinderea dobândită din obişnuitele rugăciuni săvârşite cu glas tare în biserică şi acasă.

2. Înrudirea gândurilor şi simţămintelor născute din rugăciune, cu mintea şi cu inima.

3. Rugăciunea neîncetată. Rugăciunea lui Iisus poate să se săvârşească pe toate treptele acestea, dar adevăratul ei „loc” se află în rugăciunea neîncetată. Cea dintâi cerinţă pentru buna izbândire a unei rugăciuni este curăţirea inimii de patimi şi de orice altă legătură împătimită faţă de toate cele simţite. Fără aceasta, rugăciunea va rămâne mereu pe treapta cea dintâi, pe treapta citirii. Pe măsura curăţirii însă, rugăciunea citită va trece într-o rugăciune făcută cu mintea şi cu inima. Iar când inima se va curăţi cu totul, atunci vor fi puse temeliile rugăciunii neîncetate. Cum trebuie să lucraţi? În biserică urmăriţi slujba şi păstraţi gândurile şi simţămintele, pe care ni le dau slujbele dumnezeieşti. Acasă treziţi în sinea voastră gânduri şi simţăminte în legătură cu rugăciunea şi întreţineţi-le în sufletul vostru cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.

Rugăciunea are felurite trepte. La început este numai o rugăciune vorbită; dar împreună cu ea trebuie să meargă rugăciunea minţii şi a inimii, care trebuie să ajungă să-şi câştige căldura şi să se sprijine pe cea citită. Numai după aceasta, rugăciunea minţii dobândeşte o stare de neatârnare şi ni se descoperă, când lucrătoare, prin încordarea propriilor puteri, când de sine trezitoare de mişcări duhovniceşti. În forma cea din urmă, ea este totdeauna cu acele atrageri de care am vorbit şi care ne trec înlăuntrul nostru la faţa lui Dumnezeu; ea se săvârşeşte odată cu ele şi sporeşte dintr-însele.  Mai tîrziu, când starea în care se află sufletul în timpul acestor atrageri, ajunge să fie statornică, atunci rugăciunea făcută de minte şi de inimă, ajunge neîncetată în lucrarea ei. şi încă mai mult, atragerile vremelnice de mai înainte se schimbă în stări de contemplare, în timpul cărora şi din care se descoperă şi rugăciunea contemplativă. Contemplarea este supunerea deplinăa minţii şi a întregii vederi lăuntrice unui subiect duhovnicesc cu atâta putere, încât tot ce se află în afara lui este uitat, iese din conştiinţă; mintea şi conştiinţa trec şi intră în subiectul contemplării în aşa chip, încât ele parcă nici n-ar fi în noi.

„Faceţi în toată vremea întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri”. (Efes. 6. 18). Arătând trebuinţa rugăciunii, Apostolul arată totdeauna cum se cuvine ca să fie rugăciunea ascultată. Mai întâi, zice: „rugaţi-vă cu toată felurimea rugăciunilor şi cererilor, cu toată osârdia, cu durere în inimă, şi cu o îndreptare înflăcărată a duhului către Dumnezeu”. Al doilea, zice: „rugaţi-vă în toată vremea”. Prin aceasta el porunceşte să ne rugăm fără să ne lăsăm biruiţi în faţa încercărilor şi fără să ne lăsăm prinşi de vraja somnului. Rugăciunea nu trebuie să fie numai o îndeletnicire săvârşită la o anumită vreme ci o stare de totdeauna a sufletului nostru. Caută, zice Sf. Ioan Gură de Aur, şi nu te mărgini numai cu un anumit timp din zi. Auzi ce grăieşte! În orice vreme apucă-te de rugăciune, după cum spune şi în altă parte: „Neîncetat vă rugaţi” ( 1 Tes. 5,17). Iar al treilea, ne zice: „rugaţi-vă întru Duhul”, adică rugăciunea nu trebuie să fie numai cea din afară ci şi lăuntrică, care se săvârşeşte de către minte în inimă. În aceasta stă fiinţa rugăciunii, care este o trecere înaltă a minţii şi inimii către Dumnezeu. Sfinţii Părinţi deosebesc rugăciunea făcută cu mintea şi cu inima, de cea făcută întru Duhul. Prima se săvârşeşte printr-o lucrare pornită din voia celui ce se roagă, cea de a doua îl află ea pe om, cu toate că el îşi dă seama de ea, totuşi rugăciunea lucrează singură neatârnat de străduinţele celui ce se roagă. Această rugăciune este mişcată de Duhul. Pe aceasta din urmă nu o putem avea la poruncă, fiindcă ea nu se află în puterea noastră. Ea poate fi dorită, căutată şi primită cu mulţumire, dar nu săvârşită oricând, după voie: De altminteri, oamenii curăţiţi de patimi, au în cea mai mare parte o rugăciune mişcată de Duhul. De aceea trebuie să înţelegem că Apostolul ne porunceşte rugăciunea cea cu mintea şi cu inima să o săvârşim, atunci când spune: „rugaţi-vă întru Duhul”. Adică s-ar putea adăuga: rugaţi-vă cu mintea şi cu inima, dar în dorinţa de a ajunge şi la rugăciunea cea duhovnicească. O astfel de rugăciune ţine sufletul mereu treaz înaintea feţei lui Dumnezeu, Care este pretutindeni. Trăgând la sme şi revărsând dintru sine dumnezeieştile lumini, ea alungă pe vrăjmaşi.

Se poate spune hotărât, că într-o asemenea stare, diavolii nu se pot apropia de suflet. Numai aşa e cu putinţă să te rogi în orice vreme şi în orice loc.



Sursa: Sbornic/Colectie de texte despre ,,Rugăciunea Minții”