Categorie: Scrisori către ucenici

Scrisoarea unei călugărițe în apropierea Nașterii Domnului și unui început de nou an | Observații legată de scrisoare

Așa zice maica A. către mine într-o scrisoare din decembrie, anului Domnului 2019,  acum două zile:

,,Vă mulțumesc  pentru grijă părintească, Părinte. Să fie binecuvântat. Îmi repar greșelile dând răspuns cu întârziere la toate emailurile la care eram datoare să vă răspund în limita bunului simț, ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”



Într-adevăr o scrisoare frumoasă (email) care merită să fie văzută de multe ori. Scrisoare de care se bucură Domnul.

Scrisoarea cuprinde o mulțumire la început către ,,Părinte”. Maica asemeni Fecioarei Maria răspunde că dorește să fie Voia Domnului –  prin răspunsul monahal – ,,să fie binecuvântat”! Se înfățișează o atitudine a unei persoane duhovnicești mature și serioase, care își poartă crucea mântuirii, tămăduirii, sfințirii  – o cerere a ,,unei iertări” pentru ceea ce observă fiica duhovnicească cu luare aminte ca fiind necesar pentru viitor.
Aș vrea să subliniez că această lucrarea, așa cum s-a văzut din experiența duhovnicească, are forța necesară care poate să-l scoată pe om și din cele mai amare ispite ale vieții, nemulțumiri, împotriviri, dușmănii etc. din toată ,,lumea diabolică” în care piere omul…

Ce har, ce dar de la Dumnezeu!

Har, deoarece omul de la sine nu poate să facă fapte îngerești decât dacă conlucrează cu el harul ceresc al Duhului Sfânt, și de aceea auzim de data aceasta de la ,,fiica aleasă” și ,,maica prețuită și întru-tot iubită” ,,ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”

Vezi minunea? Observi schimbările care se petrec sub influențe cerești? Vezi atitudini îngerești în mijlocul lumii feminine? – ,,Ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”

Îți amintești oare iubite ,,urmăritor” al acestui blog sărăcăcios, de acel tată bun din Sfânta Evanghelie despre care spune Domnul Iisus Hristos, care adesea spre seară ieșea afară și privea înspre orizont, cât putea în îndepărtare, înainte de se făcea noapte, dacă nu cumva în îl va zării pe fiul venind? Și când odată, după mult timp, l-a văzut apropiindu-se către casa părintească, însuși tatăl aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrățișează și îi dă iarăși cinstea de la început?
Cine este, Doamne, acest Tată așa de bun despre care ne-ai spus, că așa de mult ne așteaptă să ne întoarcem acasă?
Aceasta nu poate fi altul decât ,,Tatăl Ceresc”.

Slavă ție Doamne, Dumnezeul meu, pentru acest har, pentru acest dar.

Oare nu este cunoscut faptul că Biserica a avut în trecutul Imperiului Roman, al Strămoșului Împărat, Constantin cel Mare și Sfânt, și până în prezent, un rol important în societate și că în monahism au plecat mulți dintre cei mai educați oameni ai societății, oameni culți din clasa aristocrației romane (bizantine) și post-romane? (Istoricii occidentali fiind obișnuit cu termenul de ,,bizantin” noi totuși preferăm originalul – ,,roman” sau ,,romeic”).

Acele scrieri pe care le avem și la care ne referim sunt ale acelor despre care spuneam – clasa aristocrației romane, post-romane și române moderne.  De aceea nimeni să nu se mire de unele călugărițe – prin activitate devenind ,,maici ale creștinilor și ale popoarelor creștine” – care se arată după comportamentul lor demne de toată admirația societății românești a Uniunii Europene. Căci dacă o persoană are cunoștințe și experiență a vieții duhovnicești prin care progresează prin har și poate schimba și viețile altor cetățeni, știe însăși să abordeze cele mai dificile ,,ispite” ale vieții, să se arte victorioasă în lupte cu ele, oare nu merită să fie admirată și să i se acorde locul de cinste din care va influența și vă ,,tămădui” pe mulți cetățeni? Da, desigur, și acesta va fi viitorul monahismului ortodox feminin în Uniunea Europeană, cu rolurile sale de pedagogie, educație, sfințire de persoane și popoare.

În articol vorbim despre atitudinile unei călugărițe care se arată matură și maica duhovnicească, și prin urmare rămânem la monahismul feminin. Călugărițele prin activitatea lor pastorală, pedagogica, terapeutică, devenind maici ale poporului creștin au avut un rol osebit în trecut, cum am amintit despre Imperiul Roman de Este și despre Țara Românească din trecut și România modernă, dar acest lucru rămâne valabil și pentru spațiul nostru comun, al Uniunii.
Beneficiile acestor experiențe ale vieții duhovnicești, terapeutice și tămăduitoare, și ale evoluție spirituală prin care pot fi ajute persoane și comunități, și pe care primite prin tradiție patristică, le posedă ,,maicile ortodoxe” sunt de o valoare că tot aurul pământesc și fondurile țărilor ce se acordă, nu le pot plăti. Căci a tămădui persoane și societatea, a știi să-i scoți din cele mai dificile greutăți, devieri, boli spirituale și psihice, și știi să le prescrii tratamentul și să le duci la viața fără de moarte, al un viitor luminat, cu ce bani se vor plăti?

Cinstea de care se învrednicesc cei care depun efortul necesar și reușesc, așa cum citim și la Sfântul Apostol Pavel unde el vorbește despre aceste lucruri, sunt întru-totul osebite. Și călugărițele, maicile creștine ortodoxe românce cunosc calea pocăinței și tămăduirii, a pedagogiei, evoluție sau creșterii spirituale și sfințirii care duce spre un viitor luminat.

Despre iubirea universală a lui Dumnezeu și despre ,,ființe plăcute lui Dumnezeu”. Totuși o diferență mare.

                     În Hristos respectați și iubiți, fii duhovnicești,

                     Iubirea lui Dumnezeu este de natură universală și de dimensiuni fără limită, Creatorul iubind pe toți, căci ,, existența Lui este atot-iubire”. El iubește oamenii creați de El, iubește îngerii, Universul și toată făptura. Lui îi pare rău de deciziile greșite ale ființelor spirituale fără de trupuri materiale, care au căzut prin libera alegere și s-au înrăit – îngeri căzuți care au devenit diavoli și care prin libera voință dăruită de Creatorul-Dumnezeu, nu doresc să se pocăiască și să se desăvârșească urmând fraților lor după fire – îngerii luminați din Forțele Armate ale Puterilor Cerești.  

                    Așadar, ajungem la concluzii că Dumnezeu îi iubește pe toți, dar că totuși există o mare diferență între iubirea universală a lui Dumnezeu care se extinde asupra întregii creații, în timp și veșnicie și care nu exclude pe nimeni, și între iubirea lui Dumnezeu către cei din categoria a două – ,,care sunt plăcuți lui Dumnezeu”. De acea în aceștia  ,,se odihnește Duhul Său cel Sfânt”! Și cum ar fi altfel dacă ,,sunt mulți chemați dar puțin aleși”? Sau, dacă cu două mii de ani în urmă cum știm, că tocmai atunci când erau chemați unii nevrednici la evenimentul important al Nunții Fiului de împărat, ei să-și amintească de ,,cinci perechi de boi” alții de femeie, alții de lume…toți neglijând viața creștină duhovnicească și Învierea din morți! toți rămânând printre morți! Căci în alt loc se pune: ,,lasă morți să-și îngroape morții lor, iar tu vină după mine să vestești împărăția cerurilor…”

                    De aceea vorbim și spunem că suntem chemați să facem totul ca să plăcem lui Dumnezeu, ca să fim plăcuți lui în toate activitățile noastre, în toate atitudinile noastre, în toate faptele noastre, în toate gândurile noastre, în toate cuvintele noastre, acum, astăzi și mâine, și în veșnicie.

                    Aici se cade să fie gândul omului rațional, la ceruri și la veșnicie:  ,,Oare îi este plăcut lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc, ce fac acum, cum gândesc, ce vorbesc?

                    Deci, dacă cineva se întreabă, singur pe sine sau nouă ne pune întrebarea, dacă Dumnezeu îl iubește, noi îi putem răspunde cu hotărâre că Dumnezeu îl iubește. Pe toți îi iubește Dumnezeu. Dar asta încă nu înseamnă că e bine să rămână cineva așa cum este, pentru că Dumnezeu are iubire și este iubire. Căci omul, de ce nu este și el iubire, și de ce nu are iubire? De aceea este chemat omul să devină plăcut lui Dumnezeu…

                   Însuși Adam a trebuit să lucreze Raiul, Profeții să prorocească poporului, Profetul Moise să conducă poporul și să-l învețe, Însuși Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut mai înainte de veci, a avut să rabde mult de tot, pentru oameni. Atunci cum poate cineva să spună că el nu trebui să facă nimic și că e liber, căci ajunge lui că Dumnezeu îl iubește? Cu adevărat Dumnezeu iubește dar omul de ce nu-l iubește pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu iubește și pe diavoli iar ei de ce nu fac Voia Lui Dumnezeu? Oare nu pentru că ei sunt lipsiți de iubirea lui Dumnezeu?  De ce rămân diavoli? Unde e iubirea lor, de ce nu doresc să fie plăcuți Tatălui Ceresc și întregului cer, ci își aleg liber să petrecă în răutate?

                  Așadar vocația noastră este să-l iubim și noi pe Dumnezeu și făcând ceea ce-i place lui ca să devenim ,,plăcuți întru toate lui Dumnezeu”.

                 ,,Fiți sfinți că eu Sfânt sunt”: în Vechiul Testament Dumnezeu către oameni.



Cu respect și dragoste în Hristos,
ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonezh, Rossia

Fiica leneșă care s-a îndepărtat de dragostea lui Dumnezeu și a fost prinsă de egoismul adamic

Fiică duhovnicească,

din păcate timpul și situația în care mă aflu nu-mi permit să te mai povățuiesc. Încă mă necăjește nemulțumirea că nu ai capacitatea să înveți, cu toate că pretinzi la dezvoltare personală, carieră profesională, învățarea limbilor străine… După ce nu ai împlinit nimic din ce și-am poruncit, acum sa ajungem la concluzii care îndreptățesc, oare ce…?

Mai bine dacă vrei să fii ajutată să rămâi în legărură cu maica A., care te va povățui și îți va aminti de tot ce așteaptă Dumnezeu de la tine, toate pe care la ai auzit și de la mine.

Din păcate cu mine sesiunile s-au terminat și ai căzut la marea parte din examene. Și cât aș fi dorit să fie altfel, căci am depus mult efort cu frăția ta. Acum, dacă vei lucra mai departe, poate ne vom întâlni iarăși după ce le vei da cu maica A, la care te-am lăsat în grijă, atunci când vei fi atinge măcar nivelul minimal cerut. M-am ocupat de frăția ta, considerându-te fiică duhovnicească și am nădăjduit că vă vei asculta întocmai de toate pe care te-am învățat, ca să le faci și să le îndeplinești, că să-ți fie bine, pe pământ și în ceruri, și anii aceștia și anii mai grei, care vor veni.

Toate întrebările tale pământești, singure în sine nu au nici o rezolvare, deoarece se cere să-l iubim întâi pe Dumnezeu și să trăim pentru El.

Omul, fiica noastră, nu este niciodată o ființă pur pământească.

Toate întrebările, problemele, dilemele, căutările omului (ale tale) sunt legate ce ceruri. Omul este mai mult o ființă cerească decât pământească. El /ea este mult mai mult decât cuprind ochii fizici, cât cuprinde casa, masa, strada… Dacă reduce privirea doar la orizontalul acestei vieți – perceperea vieții doar în redusa ei dimensiune terestră, temporară, fizică  – nici odată nu se va ajunge la vreo rezolvare serioasă a celor lucruri care preocupă ființa sa, nevoile sale, interesele sale, vocațiile sale, tânjirile inimi sale… Chiar miliardar de ar fii, nu ar reuși; state unite între ele politic, economic, cultural, de ar conduce asemeni împăratului Constantin Cel Mare, tot în Hristos ar rămâne speranța și împlinirea sa… Mulți dintre oamenii foarte bogați fiind nefericiți și bolnavi psihic (în secret) și chiar fizic, când nu se mai poate ascunde lucru. Iar cu tine Dumnezeu a făcut minune în această privință (când m-ai sunat pe la început erai pierdută, tulburată, amintește-ți… ) dar Dumnezeu este bun și minunat, El așteaptă de la om doar un pas ca El să facă trei. Și ar fi făcut El – Dumnezeu în Treime cunoscut și slăvit – încă alte minuni de care te-ai fi mirat, pruncule, dar trebuia să asculți de El. Aveai datoria să împlinești totul ce ai auzit din gura mea: mărturisirea regulată, prezența la Sfintele Servicii Divine… care ar fi schimbat toată viața ta cum nici nu se poate descrie.

Duhovnic ai găsit, chiar unul care era foarte accesibil și care a depus totă inimă să te învețe: citea e-mail-urile tale (încă și mesajele pe whatsapp) și ți-a stabilit programul cu totul ce cuprinde și se cere unei creștine pentru pocăință și reușire deplină în viața duhovnicească, viață de care depinde și cea pământească, în toate privințele ei…
Era bine să nu te încrezi în tine și în lene, căci mă puteai asculta. Totul ce ți-am spus era după puterile tale și ușor de îndeplinit…

Nu voi mai putea să-ți explic nimic, deoarece sunt ocupat cu lucrarea de magistratură, cu îndrumarea creștinilor care mă ascultă și cu viața mea personală duhovnicească,  în retragere și rugăciune. Singura soluție pe care a rămas și pe care ți-am oferit-o ca o posibilitate pentru viitor, este să fi îndrumată de maica A, care te-a căutat chiar în București, precum și să-ți amintești totul ce te-am învățat și să începi să împlinești ca o creștină bună, slujind lui Dumnezeu care din dragoste a creat totul, și poate vei reveni…

Până peste timp, luni și ani, liniște și pace, fiica mea iubită, cuprinsă de necredință și de lene, căci fiecare are obligația pe pământ să se ostenească pentru dragostea lui Dumnezeu…  






Cu respect și dragoste în Hristos,
ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonezh, Rossia

Duhovnicie la un click de tastă

Scrisoare către un tânăr student la teologie


În Hristos iubite frate,

Salutări de la mine cu binecuvântări pentru plecări în America de Sud și după aceea în Sfântul Munte.
Vezi, că urmează cum îmi ceri să-i scriem o scrisoare (e-mail) Arhim. M. Egumenul Sfintei Lavre Athonite Hilandariu, pentru frăția ta și fratele din Brazilia care se va boteza, ca să puteți să mergeți după ,,Nașterea Domului” în Sfântul Munte.

Vom scrie și vom aștepta…
Preacuviosul Părinte M. Egumentul Sfintei Lavre sârbești este un călugăr serios. Știi că l-am întâlnit împreună aici în Lavra Sfântului Serghie de Radonej. Dar noi nu avem nici numărul lui de telefon mobil și nici adresa personală de mail. Ar fi simplu să-i scriem un mesaj pe WhatsApp, sa-l sunăm, sau simplu să-i trimitem un mail pe care să-l primească în chilia lui monahală și să ne și răspundă? Să abordăm lucrurile așa lumește. Dar vezi că el serios fiind nici măcar nu ne lăsat aceasta posibilitate. Nu a lăsat ușa deschisă ispitelor și tulburărilor. Ne am întâlnit noi cu ei, dar a îndrăznit, oare, cineva dintre noi să facă o astfel de faptă nelalocul ei? Amintește-ți cum s-au petrecut lucrurile. În atitudinea lor se vedea că ei nici doi bani nu dau pe aceste jucării. ,,Se poate, părintele A. este secretarul, el ne va transmite. Sau vom vorbi când veniți în Sfântul Munte” – răspundeau ei.

De acea noi vom scrie doar către Sfânta Lavră și vom aștepta în rugăciune Voia Sfântă a lui Dumnezeu. Vezi, eu așa am fost educat duhovnicește de părinții mei spirituali de la care am moștenit modul de viață călugăresc. Noi nici măcar telefoane nu aveam ci doar secretarul, cum de altfel e și acum în mănăstirile serioase în din România, să amintim de Frăsinei, de Sfânta Mănăstire a Sfântului Nectarie de la Ponor, Alba, etc. Sunt călugări care știu pentru ce au părăsit lumea și ce urmăresc.

Monahii, fiul meu duhovnicesc, petrec în rugăciune continuu, și toți care încearcă să-i abordeze în mod lumesc, rapid ,,Duhovnicie la un click de tastă” cum e lumea obișnuită, ajung să se smintească „căci nu sunt deschiși călugării și nu fac misiune”. Să ne amintim, însă, ce subliniază Sfântul Paisie din Sfântul Munte și de la Mănăstirea Sfântului Apostol Ioan de la Surotti, că: ,,Călugării nu sunt lumini de străzi și orașe. Ei sunt faruri pe Mare după care se orientează vapoarele„. Prin aceasta se înțelege că călugării sunt îndrumători spre care privesc și după care se ghidează regiuni, popoare, neamuri, țări. Vezi cât drum veți face până în Grecia, cu avionul, autobusul, vaporul, în munte îndepărtat…

Călugării, nu sunt licurici care luminează romantic îndrăgostiților în trecere. Căci acești tineri îndrăgostiți vor putea să meargă la o coffeterie, și un restaurant unde vor fi serviți cu amabilitate de patroni și de servitoare. Dar la Sfintele Mănăstiri, fiul meu, se merge cu Voia lui Dumnezeu în față. Acolo Patron este însuși Dumnezeu iar servitori nu există de loc. Acele lucruri cu „personal monahal” cum le place unora netrecuți prin monahism, să se exprime, sunt o batjocură în ochii călugărilor isihaști, neptici. Viețuitorii mănăstirilor se numesc părinți și maici și e o diferență. Te ai făcut călugăr – părinte al poporului te ai făcut! Gândește-te să devii monahie. Să te faci maică a poporului creștin ortodox – explica Sfântul Justin de la Sfânta Mănăstire a Sfinților Arhangheli, de la Petru-Vodă, din România. Prin urmare fiecare merge acolo, la locul de nevoință – la Sfânta Mănăstire – să facă ceva pentru Dumnezeu. Că nu se cade să fie tinerii, care butonează telefoanele cu prietenele lor, slujiți de călugări cu barba încărunțită în posturi și privegheri. Știi că atunci când vii la mine să vorbim, telefonul tău rămâne în cameră? În Sfântul Munte ce binecuvântare oare o să vă dau în această privință? Veți merge turistic să colindați fortărețele romanilor de est? Ce folos, mai bine odihniți, citiți, priviți videoclipurile de acasă. Nici de cum nu se poate merge în Sfântul Munte și de acolo să ne facem reclamă, sunând în întreaga lume ca să știe toți că noi am ajuns în Munte, locul unde se liniștesc călugării…
Căci acolo sunt printre ei și oameni duhovnicești care ar putea și să vorbească cu voi, dacă vă vor vedea că are sens.

Deci o scrisoare și așteptare, fiul meu, dacă în Munte dorești! Se scrie o scrisoare și mai departe e lucrarea rugăciunii și a lui Dumnezeu care pe toate le știe, pe toate le lucrează, pe toate le îndeplinește.

Ajungem, așadar, la concluzie că modul lumesc nici de cum nu se extinde în mănăstiri, schituri, pustii. Chiar dacă sunt prezente mijloacele de comunicare, utilizarea lor se desfășoară într-un alt ritm. Deoarece chiar în această lucrare a așteptării, smereniei, încrederii în Dumnezeu se sporește în virtuți, se crește duhovnicește. Tainic lucrează Dumnezeu cu putere, care este pretudindeni, în tot timpul, în tot locul. Unii așteaptă vă le vom răspunde la fiecare mesaj cu precizia operatorilor de telefonie, care lejer după opt ore de lucru se duc acasă, uitând ei că, de exemplu, în Sfânta Lavră a Sfântului Sava Cel Sfințit din Pustia Iordanului, și numai cum ajungea vreunul și pășea în mănăstire simțea ușurare și se tămăduia de boală. Auzi? Ce e asta? Unde sunt pomelnicele, unde scrisorile, și mesajele? Iar unul ca Sfântul Sava care dormea doar o oră pe noapte, din picioare, ținându-se de funii…

Vezi lucrarea călugărilor? Vezi cum lucrează Dumnezeu prin rugăciunile sfinților monahi? Cum de îndrăznim să-i tulburăm cu nimicurile noastre, care vin din necredință, când Dumnezeu deja știe de ce avem nevoie?

Domnul să te binecuvânteze și să-ți dăruiască mul har și putere asemenea sfinților săi.




Ierom. Nectarie R. de la Sfânta cu apostoli-egala Maria de Magdala, România.

Anno Domini 2019
Sfânta Lavră Treimică, a Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonej, Rossia.