Scrisoarea unei călugărițe în apropierea Nașterii Domnului și unui început de nou an | Observații legată de scrisoare
Așa zice maica A. către mine într-o scrisoare din decembrie, anului Domnului 2019, acum două zile:
,,Vă mulțumesc pentru grijă părintească, Părinte. Să fie binecuvântat. Îmi repar greșelile dând răspuns cu întârziere la toate emailurile la care eram datoare să vă răspund în limita bunului simț, ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”
Într-adevăr o scrisoare frumoasă (email) care merită să fie văzută de multe ori. Scrisoare de care se bucură Domnul.
Scrisoarea cuprinde o mulțumire la început către ,,Părinte”. Maica asemeni Fecioarei Maria răspunde că dorește să fie Voia Domnului – prin răspunsul monahal – ,,să fie binecuvântat”! Se înfățișează o atitudine a unei persoane duhovnicești mature și serioase, care își poartă crucea mântuirii, tămăduirii, sfințirii – o cerere a ,,unei iertări” pentru ceea ce observă fiica duhovnicească cu luare aminte ca fiind necesar pentru viitor.
Aș vrea să subliniez că această lucrarea, așa cum s-a văzut din experiența duhovnicească, are forța necesară care poate să-l scoată pe om și din cele mai amare ispite ale vieții, nemulțumiri, împotriviri, dușmănii etc. din toată ,,lumea diabolică” în care piere omul…
Ce har, ce dar de la Dumnezeu!
Har, deoarece omul de la sine nu poate să facă fapte îngerești decât dacă conlucrează cu el harul ceresc al Duhului Sfânt, și de aceea auzim de data aceasta de la ,,fiica aleasă” și ,,maica prețuită și întru-tot iubită” ,,ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”
Vezi minunea? Observi schimbările care se petrec sub influențe cerești? Vezi atitudini îngerești în mijlocul lumii feminine? – ,,Ca în viitor să mă comport cum se cuvine unei monahii serioase și respectuoase.”
Îți amintești oare iubite ,,urmăritor” al acestui blog sărăcăcios, de acel tată bun din Sfânta Evanghelie despre care spune Domnul Iisus Hristos, care adesea spre seară ieșea afară și privea înspre orizont, cât putea în îndepărtare, înainte de se făcea noapte, dacă nu cumva în îl va zării pe fiul venind? Și când odată, după mult timp, l-a văzut apropiindu-se către casa părintească, însuși tatăl aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrățișează și îi dă iarăși cinstea de la început?
Cine este, Doamne, acest Tată așa de bun despre care ne-ai spus, că așa de mult ne așteaptă să ne întoarcem acasă?
Aceasta nu poate fi altul decât ,,Tatăl Ceresc”.
Slavă ție Doamne, Dumnezeul meu, pentru acest har, pentru acest dar.
Oare nu este cunoscut faptul că Biserica a avut în trecutul Imperiului Roman, al Strămoșului Împărat, Constantin cel Mare și Sfânt, și până în prezent, un rol important în societate și că în monahism au plecat mulți dintre cei mai educați oameni ai societății, oameni culți din clasa aristocrației romane (bizantine) și post-romane? (Istoricii occidentali fiind obișnuit cu termenul de ,,bizantin” noi totuși preferăm originalul – ,,roman” sau ,,romeic”).
Acele scrieri pe care le avem și la care ne referim sunt ale acelor despre care spuneam – clasa aristocrației romane, post-romane și române moderne. De aceea nimeni să nu se mire de unele călugărițe – prin activitate devenind ,,maici ale creștinilor și ale popoarelor creștine” – care se arată după comportamentul lor demne de toată admirația societății românești a Uniunii Europene. Căci dacă o persoană are cunoștințe și experiență a vieții duhovnicești prin care progresează prin har și poate schimba și viețile altor cetățeni, știe însăși să abordeze cele mai dificile ,,ispite” ale vieții, să se arte victorioasă în lupte cu ele, oare nu merită să fie admirată și să i se acorde locul de cinste din care va influența și vă ,,tămădui” pe mulți cetățeni? Da, desigur, și acesta va fi viitorul monahismului ortodox feminin în Uniunea Europeană, cu rolurile sale de pedagogie, educație, sfințire de persoane și popoare.
În articol vorbim despre atitudinile unei călugărițe care se arată matură și maica duhovnicească, și prin urmare rămânem la monahismul feminin. Călugărițele prin activitatea lor pastorală, pedagogica, terapeutică, devenind maici ale poporului creștin au avut un rol osebit în trecut, cum am amintit despre Imperiul Roman de Este și despre Țara Românească din trecut și România modernă, dar acest lucru rămâne valabil și pentru spațiul nostru comun, al Uniunii.
Beneficiile acestor experiențe ale vieții duhovnicești, terapeutice și tămăduitoare, și ale evoluție spirituală prin care pot fi ajute persoane și comunități, și pe care primite prin tradiție patristică, le posedă ,,maicile ortodoxe” sunt de o valoare că tot aurul pământesc și fondurile țărilor ce se acordă, nu le pot plăti. Căci a tămădui persoane și societatea, a știi să-i scoți din cele mai dificile greutăți, devieri, boli spirituale și psihice, și știi să le prescrii tratamentul și să le duci la viața fără de moarte, al un viitor luminat, cu ce bani se vor plăti?
Cinstea de care se învrednicesc cei care depun efortul necesar și reușesc, așa cum citim și la Sfântul Apostol Pavel unde el vorbește despre aceste lucruri, sunt întru-totul osebite. Și călugărițele, maicile creștine ortodoxe românce cunosc calea pocăinței și tămăduirii, a pedagogiei, evoluție sau creșterii spirituale și sfințirii care duce spre un viitor luminat.