Duhovnicie la un click de tastă

Scrisoare către un tânăr student la teologie

În Hristos iubite frate,

Salutări de la mine cu binecuvântări pentru plecări în America de Sud și după aceea în Sfântul Munte.
Vezi, că urmează cum îmi ceri să-i scriem o scrisoare (e-mail) Arhim. M. Egumenul Sfintei Lavre Athonite Hilandariu, pentru frăția ta și fratele din Brazilia care se va boteza, ca să puteți să mergeți după ,,Nașterea Domului” în Sfântul Munte.

Vom scrie și vom aștepta…
Preacuviosul Părinte M. Egumentul Sfintei Lavre sârbești este un călugăr serios. Știi că l-am întâlnit împreună aici în Lavra Sfântului Serghie de Radonej. Dar noi nu avem nici numărul lui de telefon mobil și nici adresa personală de mail. Ar fi simplu să-i scriem un mesaj pe WhatsApp, sa-l sunăm, sau simplu să-i trimitem un mail pe care să-l primească în chilia lui monahală și să ne și răspundă? Să abordăm lucrurile așa lumește. Dar vezi că el serios fiind nici măcar nu ne lăsat aceasta posibilitate. Nu a lăsat ușa deschisă ispitelor și tulburărilor. Ne am întâlnit noi cu ei, dar a îndrăznit, oare, cineva dintre noi să facă o astfel de faptă nelalocul ei? Amintește-ți cum s-au petrecut lucrurile. În atitudinea lor se vedea că ei nici doi bani nu dau pe aceste jucării. ,,Se poate, părintele A. este secretarul, el ne va transmite. Sau vom vorbi când veniți în Sfântul Munte” – răspundeau ei.

De acea noi vom scrie doar către Sfânta Lavră și vom aștepta în rugăciune Voia Sfântă a lui Dumnezeu. Vezi, eu așa am fost educat duhovnicește de părinții mei spirituali de la care am moștenit modul de viață călugăresc. Noi nici măcar telefoane nu aveam ci doar secretarul, cum de altfel e și acum în mănăstirile serioase în din România, să amintim de Frăsinei, de Sfânta Mănăstire a Sfântului Nectarie de la Ponor, Alba, etc. Sunt călugări care știu pentru ce au părăsit lumea și ce urmăresc.

Monahii, fiul meu duhovnicesc, petrec în rugăciune continuu, și toți care încearcă să-i abordeze în mod lumesc, rapid ,,Duhovnicie la un click de tastă” cum e lumea obișnuită, ajung să se smintească „căci nu sunt deschiși călugării și nu fac misiune”. Să ne amintim, însă, ce subliniază Sfântul Paisie din Sfântul Munte și de la Mănăstirea Sfântului Apostol Ioan de la Surotti, că: ,,Călugării nu sunt lumini de străzi și orașe. Ei sunt faruri pe Mare după care se orientează vapoarele„. Prin aceasta se înțelege că călugării sunt îndrumători spre care privesc și după care se ghidează regiuni, popoare, neamuri, țări. Vezi cât drum veți face până în Grecia, cu avionul, autobusul, vaporul, în munte îndepărtat…

Călugării, nu sunt licurici care luminează romantic îndrăgostiților în trecere. Căci acești tineri îndrăgostiți vor putea să meargă la o coffeterie, și un restaurant unde vor fi serviți cu amabilitate de patroni și de servitoare. Dar la Sfintele Mănăstiri, fiul meu, se merge cu Voia lui Dumnezeu în față. Acolo Patron este însuși Dumnezeu iar servitori nu există de loc. Acele lucruri cu „personal monahal” cum le place unora netrecuți prin monahism, să se exprime, sunt o batjocură în ochii călugărilor isihaști, neptici. Viețuitorii mănăstirilor se numesc părinți și maici și e o diferență. Te ai făcut călugăr – părinte al poporului te ai făcut! Gândește-te să devii monahie. Să te faci maică a poporului creștin ortodox – explica Sfântul Justin de la Sfânta Mănăstire a Sfinților Arhangheli, de la Petru-Vodă, din România. Prin urmare fiecare merge acolo, la locul de nevoință – la Sfânta Mănăstire – să facă ceva pentru Dumnezeu. Că nu se cade să fie tinerii, care butonează telefoanele cu prietenele lor, slujiți de călugări cu barba încărunțită în posturi și privegheri. Știi că atunci când vii la mine să vorbim, telefonul tău rămâne în cameră? În Sfântul Munte ce binecuvântare oare o să vă dau în această privință? Veți merge turistic să colindați fortărețele romanilor de est? Ce folos, mai bine odihniți, citiți, priviți videoclipurile de acasă. Nici de cum nu se poate merge în Sfântul Munte și de acolo să ne facem reclamă, sunând în întreaga lume ca să știe toți că noi am ajuns în Munte, locul unde se liniștesc călugării…
Căci acolo sunt printre ei și oameni duhovnicești care ar putea și să vorbească cu voi, dacă vă vor vedea că are sens.

Deci o scrisoare și așteptare, fiul meu, dacă în Munte dorești! Se scrie o scrisoare și mai departe e lucrarea rugăciunii și a lui Dumnezeu care pe toate le știe, pe toate le lucrează, pe toate le îndeplinește.

Ajungem, așadar, la concluzie că modul lumesc nici de cum nu se extinde în mănăstiri, schituri, pustii. Chiar dacă sunt prezente mijloacele de comunicare, utilizarea lor se desfășoară într-un alt ritm. Deoarece chiar în această lucrare a așteptării, smereniei, încrederii în Dumnezeu se sporește în virtuți, se crește duhovnicește. Tainic lucrează Dumnezeu cu putere, care este pretudindeni, în tot timpul, în tot locul. Unii așteaptă vă le vom răspunde la fiecare mesaj cu precizia operatorilor de telefonie, care lejer după opt ore de lucru se duc acasă, uitând ei că, de exemplu, în Sfânta Lavră a Sfântului Sava Cel Sfințit din Pustia Iordanului, și numai cum ajungea vreunul și pășea în mănăstire simțea ușurare și se tămăduia de boală. Auzi? Ce e asta? Unde sunt pomelnicele, unde scrisorile, și mesajele? Iar unul ca Sfântul Sava care dormea doar o oră pe noapte, din picioare, ținându-se de funii…

Vezi lucrarea călugărilor? Vezi cum lucrează Dumnezeu prin rugăciunile sfinților monahi? Cum de îndrăznim să-i tulburăm cu nimicurile noastre, care vin din necredință, când Dumnezeu deja știe de ce avem nevoie?

Domnul să te binecuvânteze și să-ți dăruiască mul har și putere asemenea sfinților săi.




Ierom. Nectarie R. de la Sfânta cu apostoli-egala Maria de Magdala, România.

Anno Domini 2019
Sfânta Lavră Treimică, a Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonej, Rossia.