Categorie: Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Din experiențele Sfinților

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul | Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

iubiților,
Câteva rânduri cu gândul la Sfântul Siluan, Părintele nostru.
Gândesc în aceste momente că dacă vă las adesea fragmente din Scrierile Sfântului Siluan, poate își amintește Sfântul și de mine amărâtul și depărtatul de viața cerească, de toate virtuțile, prin fapte, cuvinte, gânduri lipsit de comuniunea sfinților…și îmi va mijlocii harul, acum și în ziua judecății. Chiar că uneori, pot fi și sărbători, dar mă simt stresat, agitat, presat…
ierom. Nectarie

                Dar cine nu iubește pe vrăjmași, acela nu poate cunoaște pe Domnul, nici dulceața Duhului Sfânt.

                Duhul Sfânt ne învață să iubim pe vrăjmași până într-atât încât sufletului să-i fie milă de ei ca de propriii copii.

                Sunt oameni care doresc vrăjmașilor lor sau dușmanilor Bisericii pierire și chinuri în focul iadului. Ei gândesc așa pentru că n-au învățat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, căci cel ce a învățat aceasta va vărsa lacrimi pentru întreaga lume.

                Tu zici: „Cutare e un criminal și e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ți-ar da un loc bun în rai și de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ți va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un dușman al Bisericii?”

                Sau vei avea și tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie și de iubirea lui Hris-tos, care are grija de toți.

                Cine nu iubește pe vrăjmași n-are în el harul lui Dumnezeu.

                Milostive Doamne, învață-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt să-i iubim pe vrăjmași și să ne rugăm pentru ei cu lacrimi.

                Doamne, dă Duhul Sfânt pe pământ ca toate noroadele să Te cunoască și să învețe iubirea Ta.

                Doamne, așa cum Te-ai rugat pentru vrăjmași, așa învață-ne și pe noi prin Duhul Sfânt să-i iubim pe vrăjmași.

                Doamne, toate noroadele sunt zidirea mâinilor Tale; întoarce-le de la ură și rău spre pocăință, ca să cunoască toate iubirea Ta.

                Doamne, Tu ai poruncit să-i iubim pe vrăjmași, dar aceasta este greu pentru noi păcătoșii, dacă nu e cu noi harul Tău.

                Doamne, revarsă pe pământ harul Tău; dă tuturor noroadelor pământului să cunoască iubirea Ta, să cunoască că Tu ne iubești ca o mamă și mai mult chiar decât o mamă, fiindcă o mamă își poate uita copilul, dar Tu nu uiți niciodată, căci Tu iubești nemăsurat zidirea Ta și iubirea nu poate uita.

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Stimați,

Cum gândea Sfântul Siluan, și ce fel de gânduri sunt acestea?

Desigur că sunt cu mult diferite de lume…

„O, nemăsurată e milostivirea lui Dumnezeu față de noi!

Mulți bogați și puternici ar da mult să vadă pe Domnul sau pe Preacurata Lui Maică, dar nu bogăției i Se arată Dumnezeu, ci sufletului smerit.

Și la ce bun banii? Spiridon cel Mare a prefăcut un șarpe în aur, și noi n-avem nevoie de nimic afară de Domnul: în El este plinătatea vieții.

Dacă Domnul nu ne-a dat să cunoaștem multe din întocmirile acestei lumi, aceasta înseamnă că n-avem nevoie; nu putem cunoaște cu mintea toată făptura.

Dar însuși Făcătorul cerului și al pământului și a toată făptura ne-a dat să-L cunoaștem prin Duhul Sfânt. în Același Duh Sfânt cunoaștem pe Maica lui Dumnezeu, pe îngeri și pe sfinți, și sufletul nostru arde de iubire pentru ei.”

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Slavă lui Dumnezeu întru sfinții Săi.
Sfinte Părinte Siluan roagă-te pentru noi.

Ierom. Nectarie

Ce lucru mai mare mai poate căuta sufletul pe pământ?

Mare minune: dintr-o dată sufletul cunoaște pe Ziditorul Lui și iubirea Lui.

Când sufletul vede pe Domnul, cât de blând și smerit este, atunci se smerește și pe sine însuși până la sfârșit și nu mai dorește nimic cum dorește smerenia lui Hristos; și cât timp va trăi sufletul pe pământ, nu va înceta să do¬ rească și să caute această smerenie neînțeleasă pe care n-o poate uita.

Doamne, cât de mult îl iubești Tu pe om!

Milostive Doamne, dă harul Tău tuturor noroadelor pământului, ca ele să Te cunoască pe Tine, căci fără Duhul Tău Cel Sfânt omul nu poate să Te cunoască și să înțeleagă iubirea Ta.

Doamne, trimite peste noi pe Duhul Tău Cel Sfânt, căci Tu și toate ale Tale se cunosc numai prin Sfântul Duh, pe Care L-ai dat la început lui Adam, apoi sfinților proroci și pe urmă creștinilor.

Doamne, dă tuturor noroadelor Tale să înțeleagă iubirea Ta și dulceața Duhului Sfânt, ca oamenii să uite durerea pământului și să lase tot răul, să se alipească de Tine prin iubire și să trăiască în pace, făcând voia Ta spre slava Ta.

Sursa: Starețul Siluan

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul, mare theolog al secolului XX

Milostive Doamne, luminează noroadele Tale ca să Te cunoască pe Tine, să cunoască cum ne iubești Tu pe noi.

,,Am văzut împărați ai pământului în slava lor și am prețuit acest lucru, dar când sufletul cunoaște pe Domnul, atunci va socoti puțin lucru toată slava împăraților; sufletul tânjește atunci neîncetat după Domnul și, nesăturat, ziua și noaptea, dorește să vadă pe Cel Nevăzut, să pipăie pe Cel Nepipăit.

Dacă sufletul tău îl cunoaște, Duhul Sfânt îți va da să înțelegi cum învață El sufletul să cunoască pe Domnul și ce dulceață e în aceasta.

Milostive Doamne, luminează noroadele Tale ca să Te cunoască pe Tine, să cunoască cum ne iubești Tu pe noi.

Minunate sunt lucrurile Domnului: din pământ l-a alcătuit pe om și acestei țărâne i-a dat să Te cunoască prin Duhul Sfânt, așa încât omul spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu”; și spune aceasta din plinătatea credinței și iubirii.”

Sursa: Starețul Siluan

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Sunt minunate scrierile Sfântului Siluan. El a scris pentu că ,,L-a iubit pe Dumnezeu” și pentru că ,,a iubit norodul lul Dumnezeu”. Cu adevărat mare om a fost părintele nostru Siluan, mare în viața pământească și mare în lucrarea lui între Sfinți…
Ierom. Nectarie

Acolo ,,în Ceruri” vor fi proslăviți toți câți s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.



Tânjește sufletul meu pe pământ și dorește cerul.

Domnul a venit pe pământ ca să ne ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre mântuirea noastră, ucenicii Lui și cei ce au urmat Domnului.

Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre.

Acolo vom vedea pe Sfinții Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea pe sfinții proroci, și pe sfințiții ierarhi — învățătorii Bisericii; acolo vom vedea pe cuvioșii care s-au nevoit în posturi să-și smerească sufletul; acolo sunt proslăviți nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.

Acolo vor fi proslăviți toți câți s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.

Acolo vrea să se veselească și sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari întristări, cu duh înfrânt și cu multe lacrimi; numai copiii care au păzit harul Sfântului Botez intră aici fără întristări, și acolo prin Sfântul Duh cunosc pe Domnul.

Sufletul meu tânjește totdeauna după Dumnezeu și se roagă ziua și noaptea, căci numele Domnului e dulce și desfătător pentru sufletul care se roagă și aprinde sufletul de iubire pentru Dumnezeu.

Mult am trăit pe pământ și am văzut și am auzit multe. Am auzit multă muzică, și ea a desfătat sufletul meu. Și m-am gândit: dacă această muzică e atât de desfătată, cum va desfăta sufletul cântarea cerească, unde prin Duhul Sfânt Domnul este slăvit pentru pătimirile Lui?

Sufletul trăiește mult pe pământ și iubește frumusețea pământului; iubește cerul și soarele, iubește grădinile frumoase, marea și râurile, pădurile și câmpiile; iubește sufletul și muzica și toate aceste lucruri pământești desfa-tează sufletul. Dar când cunoaște pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

O, frații mei, cad în genunchi și vă rog: credeți în Dumnezeu, credeți că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile și în sufletul meu.

Iubirea unui sfânt pentru oameni nu se poate descrie. Ei iubiesc asemeni lui Dumnezeu, poate nu în așa măsură, dar asemeni. O altă iubire decât cunoaște lumea. Se vede la Sfântul Siluan că el nu se rușinează să se umilească, om bătrân și monah cinsit al marii mănăstiri athonite a Sfântului Pateleimon. Ei se pleacă și roagă pe toți să fie cu luare aminte, să înleleagă că să le fie bine… Ah, ce altă lume, diferită de mândria terestrilor…
Fii binecuvântat Doamne, căci Te-ai preaslăvit în Sfinții Tăi, și prin ei,  în ochii celor înțelepți. 

Ierom. Nectarie de la Maria de Magdala

Domnul a dat tâlharului raiul; tot așa va da raiul și oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios, dar m-am rugat lui Dumnezeu să mi le ierte, și mi-a dat nu numai iertarea, dar și Duhul Lui, și în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu.

Vezi iubirea lui Dumnezeu față de noi? Și cine ar putea descrie milostivirea Sa?

O, frații mei, cad în genunchi și vă rog: credeți în Dumnezeu, credeți că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile și în sufletul meu.

Duhul Sfânt este iubire; și această iubire se revarsă în toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, și același Duh Sfânt este pe pământ în sufletele care iubesc pe Dumnezeu.

In Duhul Sfânt, toate cerurile văd pământul și aud rugăciunile noastre și le duc la Dumnezeu.

Domnul este milostiv; sufletul meu știe aceasta, dar nu poate să o descrie. El este foarte blând și smerit, și atunci când sufletul îl vede, se preschimbă în întregime în iubire de Dumnezeu și aproapele și se face el însuși blând și smerit. Dar dacă omul pierde harul, atunci va plânge ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea și întreaga pustie auzea suspinul său; lacrimile lui erau amare de întristare și ani mulți le-a vărsat el.

Tot așa și sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci când îl pierde, tânjește după Dumnezeu și spune: „Sufletul meu tânjește după Dumnezeu și îl caut cu lacrimi”.



Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Sufletul meu tânjește după Domnul și cu lacrimi il caut.
Cum aș putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi și mi-ai dat
desfătarea Sfântului Tău Duh, și sufletul meu Te-a iubit.

Îmi plac atât de mult scrierile Sfântutui Siluan. Simt nevoia să citesc zilnic, câte puțin, și să împărtășesc cu voi. Ca să ne bucurăm împreună de comuniunea cu Sfântul, prin scrierile lui. Fiți bine.
Ierom. Nectarie

Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăși harul Tău și să nu plâng în hohote după el, cum plângea Adam după rai și după Dumnezeu.

In primul an al vieții mele în mănăstire sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt.

Mult ne iubește Domnul; știu aceasta de la Duhul Sfânt pe Care mi L-a dat Domnul prin singură milostivirea Lui.

Sunt un om bătrân și mă pregătesc de moarte, și scriu adevărul de dragul norodului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mântuirea tuturor, ca toți să cunoască pe Dumnezeu.

Sursa: Scrierile Starețului