Am citit pe situl basilica.ro fragmente din predica Preafericitului Părinte despre aceea cum întâlnirea oamenilor de diferite limbi în comuniunea dragostei lui Dumnezeu este posibilă doar prin lucrarea Sfântului Duh. O declarație creștină, apostolică, adevărată, frumoasă. Mai departe am văzut articolul cu titlul: „Trei ani de la Sinodul din Creta”, în care se spune că: În urmă cu trei ani, 16 iunie 2016, începea în Creta scrierea unei pagini importante din istoriei Bisericii Ortodoxe: Sfântul și Marele Sinod. La fel că: „În pofida absenţei surprinzătoare şi, desigur, regretabile a patru Biserici Ortodoxe autocefale, Sfântul şi Marele Sinod din Creta a fost un eveniment spiritual major al Ortodoxiei, care, după decenii de alternanţă între pregătiri…

Hainele monahale nu sunt ceva asemănător hainelor populare care se schimbă din secol în secol sau mai des. Ele își au originea nu în tradiția popoarelor orientale cum s-ar presupune ci cu aceasta este îmbinată gândirea patristică și creativitatea civilizației creștine ortodoxe. Îmbrăcămintea monahală nu este nici într-un caz o uniformă asemenea uniformelor statale. Că uniformele se dau jos după venirea acasă de la slujbă. Reverendele sau dulamele monahale sunt haina monahului de toate zilele, privată și oficială în același timp. Foarte diferite de uniformă, aceste haine monahale sunt purtate de monahi/monahii, ierodiaconi, ieromonahi, Arhimandriți, Episcopi și Arhiepiscopi, de Mitropoliți și Întâi-Stătători ai Tronurilor Patriarhale. Și ele își au originea…

Criticările preoților și episcopilor o înțelegem din prima, acestea fiind simple și clare – ceva nu e bine – iar oamenii și fără să le mai spună cineva ceva tot timpul își dau seamă ca ceva nu e bine. Dar ne scapă atâtea de multe lucruri foarte bune. Antrenați să vedem tot ce nu e bine și mânați de aceasta de firea noastră căzută, nemulțumită și stricată, ne scapă totul ce-i bine. De exemplu: ca Biserica Lui Dumnezeu să poată funcționa bine pe teritoriul României sau a altor țări, cineva trebui să administreze aceste lucruri. Câtă mulțumire ar trebui să le aducem episcopilor că ei fac aceste lucruri pentru noi?…

Cred că Biserica ar trebui să fie tot timpul contemporană cu societatea pe care o păstorește dacă vrem să împărtășim și altora credința lui Hristos care este actuală în toate timpurile.Nu că aceasta ar trebui să fie cumva forțat ci din contra ar trebui să ne fie atât de natural și obișnuit să fim aproape de cetățeni mici și mari.

Când Adam era în Rai el iubea cu o altă iubire, o iubire care era unită cu tot cerul, cu toate ființele cerești și cu Creatorul. O iubire largă, care era comună tuturor ființelor acestei lumi cerești, care nici puțin nu avea nevoie să întoarcerea privirii spre propria ființă. Căci această ființa și ea se afla în aceea unitate cu toată creația și simțea permanent această legătură de dragoste a Creatorului. Totul respira prin dragostea Tatălui Ceresc, totul era în această stare a acestui Spirit Sfânt. Și Adam în Rai în acest Spirit cunoștea, relaționa, exista – își avea toate activitățile, toată viața, toată omenitatea. Această stare a Raiului, această…

Descoperirea lui Iaon Apostolul și Theologul, Capitolul 14 1. Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor. 2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor. 3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră…

O credincioasă din Germania: Părinte ce Sf îmi dați am zis poate este mai bine sa ne întoarcem acasă dar nu vrea fiul el vrea să se întoarcă în spania Ierom. Nectarie: Fiul vostru V. este mare acum, să se însoare și să trăiască unde dorește. Voi să faceți ce trebui la vârsta voastră – gândul la viața viitoare și căutarea condițiilor celor mai bune pentru a putea trăi în așa fel ca să vă mântuiți și să moșteniți viața. Acesta este scopul pentru care trăiți – mântuirea voastră. Cu acest gând să vă căutați și locul cel mai potrivit de viețuire. Omul trăiește și apoi trebuie să meargă mai…

Trăise strămoșul-bunicul nostru Matusalem 969 de ani. Dar se pare că nu a avut parte de o viața așa de frumoasă ca a tatălui său Enoh, despre care se spune că „a umblat înaintea lui Dumnezeu”, și că „a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.” – Geneza 5:24

Din acești ani ai vieții care pot fi mulți sau puțini, nu știu, se pare că au fost cu mai multă suferință decât bucurie, aș putea să spun din experiența personală de duhovnic că neatenția duce la răniri. Rănirea se petrece în repeziciune iar tămăduirea durează mult timp. Am fost personal alături de durerile unor ucenici care au suferit mult fiind profund răniți de neomenia celor mai apropiați. Am suferit și am răbdat îngrijind rănile lor timp îndelung. Și ei răniți fiind vorbeau de toate. Nu s-ar putea spune că erau le nivelul omului cult. Mai mult s-ar zice că erau inculți, bolnavi și răniți. Pentru unii mă temeam, că…

Salutări și binecuvântări În ultimele câteva zile n-am mai lăsat textele obișnuite și nici nu am mai scris nimic deoarece nu am ajuns. Sunt ocupat cu finalizarea unor examene. În rest sunt bine ci vă doresc și vouă. Vă pomenesc în rugăciuni.